Obiceiul de colindeţ, piţărăi, termenul des întâlnit în zona Gorjului, s-a dovedit a fi încă o dată prezent, şi anul acesta, pe uliţele satelor din judeţ. Ajunul Crăciunului i-a făcut pe mulţi, indiferent de vârstă, să plece din casă în casă la urat, cu traista pregătită pentru colăcei, aşa cum le este obiceiul. Nici locuitorii din comuna Pojogeni nu au uitat de această tradiţie, veche de sute de ani iar anul acesta au ieşit la poartă pregătiţi, cu bucate alese, totul pentru colindătorii care le-au urat numai bine pentru anul 2012.
Datinile străbune sunt păstrate cu sfinţenie de gorjeni, care în zi de sărbătoare au plecat la colindat. Astfel, în ajunul Crăciunului, dis-de-dimineaţă, când încă zorile nu se iviseră, zeci de locuitori ai comunei Pojogeni au plecat la colindat, pe uliţele satului. Obiceiul piţărăilor, aşa cum este el cunoscut îndeplineşte un adevărat ritual. Copii, bătrâni, oameni de toate vârstele şi clase sociale se întâlnesc într-o poiană, denumită Poiana Piscului şi apoi pleacă la urat, evident, încărcaţi cu cântece şi urale de sărbătoare. Nu lipsesc nici desagile, acolo unde îşi vor pune toate merindele culese şi nici steagurile, realizate minuţios de bătrânii satului. Obiceiul îşi are rădăcinile în trecut şi încă se păstrează. Colindătorii sunt aşteptaţi de gazdele de la fiecare casă cu nuci, cozonac, portocale şi mandarine mai nou, mere, covrigi, dar şi ţuică sau vin fiert, după posibilităţile financiare ale fiecărei familii. Localnicii cred că, dacă nu primesc colindătorii, riscă să îşi atragă tot râul şi blestemele asupra gospodăriilor lor, iar în anul care vine nu vor avea parte nici de animale şi nici de roadele pământului. Acompaniaţi de fluiere, dar şi de colindele celor care mai ascultă pe la porţi, piţărăii colindă tot satul, în lung şi în lat, pentru a transmite urările de bine. Cea mai uzuală urare este „La mulţi ani”, o urare care vine şi din partea colindătorului, dar şi din partea gazdei. Copiii sunt însoţiţi de părinţi, care spun că fac acest lucru în fiecare an şi că obiceiul trebuie transmis din generaţie în generaţie, pentru ca nici farmecul şi nici spiritul piţărăilor să nu se piardă. Primii vestitori ai Naşterii Domnului, aşa cum mai sunt denumiţi au promis că vor veni şi la anul pentru a vesti marea sărbătoare.
