Tableta de impact

Afară, în Europa, românilor le vine greu să suporte o surprinzătoare izolare în mulţime pentru că nu cunosc limba spaţiului în care se implantează iar atunci când o învaţă nu-i cunosc nuanţele. În ţară românii nu îşi cunosc propria identitate deoarece sunt atât de bulversaţi de stresul cotidian şi de presiunea existenţială. Nu este posibil ca pe un interval atât de mare de viaţă de circa douăzeci şi cinci de ani să nu existe o soluţie de corecţie afectivă datorată unei singure dar, grave greşeli generale: lipsa de coeziune socială. Nu suntem săraci material, suntem săraci intelectual, pentru că şi în deciziile elective care sunt rare acţionăm haotic. Numai în societăţile subdezvoltate savantul şi imbecilul pot avea statut egal pentru că ei devin credibili doar adresându-se mulţimii. Dacă mulţimile au ajuns să pună mai mare preţ pe mâncare decât pe instruire atunci societatea românească va involua şi naţiunea nu se va mai regenera calitativ. Înlocuirea abilităţilor profesionale cu aroganţa şi lenea, constituirea unor grupuri de guerilă modernă abonate la distracţii de duzină vor face ca în timp rata demografică să scadă catastrofal iar zestrea genetică să se disipeze. Vedem că la vremea florilor de tei romantismul cotidian de altă dată s-a transformat într-o banală şi îngrijorătoare furtună depresivă, locul afectivităţii fiind cedat asaltului presiunii sociale. Viaţa tuturor se învârte în jurul unei politici falimentare şi a unor lideri al căror orizont cultural este din ce în ce mai redus. Din pacte aceşti lideri iau decizii care pe unii dintre noi ne fac să regretăm trecutul îndepărtat al unei dictaturi care părea apusă, dar care a generat metastaze surprinzător de bine apărate de trupe de semianalfabeţi. Judecând mizeria proceselor electorale, cele care ar trebui să ne elibereze de grija pentru viitor, aflăm cât ne costă indolenţa faţă de eşecul unei clase politice care aproape ne-a adus în sapă de lemn. Cum poate o tânără sau un tânăr să viseze o familie, un copil, un cămin, devreme ce la actul politic se înhamă găştile, clanurile şi bătrânii hârşiţi, avizi de putere şi bani. Au înflorit teii. Conştiinţa românească doarme pe ea însăşi, până când se va isca o nouă furtună socială, pentru că la noi numai furtunile mai pot schimba câte ceva. În rest suntem un popor tânăr, îmbătrânit înainte de vreme, aflat în bătaia ne încrederii mondiale, pentru că de peste 100 de ani ne tot vindem şi cumpărăm protectorii iar aceştia se tem de noi ca dracu’ de tămâie.