Italienii trec prin momente crunte în această perioadă, cânt ţara lor este lovită de furia „pământului”. Un cutremur cu magnitudinea de 5,1 a zguduit duminică seară regiunea Emilie Romagne din nord-estul Italiei, devastată deja de alte două seisme în 15 zile, potrivit Mediafax. O serie de replici s-au produs în jurul orei locale 21:30 (22:30, ora României) provocând panică printre oameni, mulţi ieşind pe străzi, conform protecţiei civile. Regiunea a fost deja lovită la 20 şi 29 mai de două seisme (magnitudine de 6 şi 5,8) care s-au soldat în total cu 23 de morţi, mai ales în adăposturile uzinelor din această zonă cu o densă reţea de IMM-uri agricole şi industriale. Românii, plecaţi în străinătate, în căutarea unei vieţi mai bune sunt şi ei practic victime ale acestor seisme. Am încercat să luăm legătura cu câţiva gorjeni plecaţi în Italia să muncească iar confesiunile sunt cutremurătoare, sunt confesiuni ale oamenilor care trăiesc în mijlocul dezastrului.
Elena T. locuieşte de câţiva ani în Italia, în zona de nord a ţării, acolo unde este stabilită împreună cu familia. A plecat din România după terminarea liceului, în căutarea unei vieţi mai bune. Trăieşte în teroare, şi cu teama permanentă că s-ar putea întâmpla ceva, însă, nu vrea să plece de acolo, pentru că spune ea „opţiunile în România sunt limitate”. „Pe 20 mai a fost unul foarte puternic, cred că era 4 dimineaţa. Atunci m-am speriat rău, m-am trezit din somn, se mişca patul, nu înţelegeam ce se întâmplă. Credeam că visez. Aici stăm într-o teroare permanentă, că s-ar putea ca ceva să se întâmple”, a spus Elena, în vârstă de 25 de ani, originară din Rovinari. Nu este singura care trece prin altfel de clipe de teamă. O altă gorjeancă, stabilită în Monte de Alba vorbeşte despre experienţa unui cutremur şi ce înseamnă teama dinaintea „momentului”. „Noi suntem la 300 de kilometri de centrul cutremurului, de epicentru. Şi aici s-a simţit dar foarte puţin, când a avut loc cel mai puternic cutremur. Eram acasă cu cei mici. Nu îmi este frică pentru că am văzut că zona în care locuim noi nu este ameninţată, dar când am simţit prima dată cutremurul eram speriată foarte tare, pentru că nu mai asistasem niciodată la nici un cutremur, chiar dacă s-a simţit doar un pic. Şi acum mă uit foarte des la lustră, să văd dacă se mişcă. Acum m-am obişnuit cu ideea cutremurului”, a spus femeia, care a dorit, însă, să rămână în anonimat.
Spaima…din ce în ce mai mare
Maria Piperi locuieşte în Italia, Bergamo, cu familia, de câţiva ani. La cei 27 de ani a încercat să îi construiască fetiţei sale un viitor mai bun, departe de o Românie care nu oferea nici o speranţă de mai bine. Mărturisirile femeii sunt şocante şi relevă întocmai momentele critice trăite acolo. „Cutremurele au început acum cam zece zile, la început nu a fost atât de înspăimântător, deşi, au început cu unul de 6, 9 pe scara Richter şi a durat cam 20 de secunde. A fost important să spunem…..dar am trecut peste destul de repede cu gândul că….aşa e natura, se mai întâmplă…dar …nici gând să se termine. Noi locuim în Bergamo, la 200 de kilometru de epicentru, dar şi aici s-au simţit foarte bine. Avem prieteni care au dormit în maşină. Spaima, însă, e din ce în ce mai mare, foarte mult din cauza copiilor, pentru că te temi că se întâmplă într-un moment în care nu îi eşti aproape, dar şi pentru că nu par să se mai termine. Prietenii noştri sunt pregătiţi, pentru că acolo s-au simţit mai rău, în zona în care ei locuiesc”, a spus femeia, originară din Târgu-Jiu. Românii plecaţi dincolo iau în calcul, în orice moment, reîntoarcerea în ţară, pentru că dacă nu se tem pentru vieţile lor, se tem pentru ale copiilor, care sunt din ce în ce mai speriaţi. „Ce să spun, de 10 zile au fost mai mult de 400 de replici, unele mai mici, de aproape nici nu le-am simţit, dar au fost şi câte trei sau patru într-o zi sau peste cinci. Luăm în calcul, ca măcar pentru o perioadă să ne reîntoarcem în ţară, dar de la serviciu încă nu ne dau voie, dar cu prima posibilitate venim toţi, întreaga familie”, a adăugat Maria Piperi. Din fericire nici un român nu se află printre victimele seismelor. Gazeta Romanească a stat de vorbă cu preotul greco catolic, Andrei Vasile Meseşan, paroh în Ostiglia, pentru a vedea un prim bilanţ al situaţiei, la o săptămâna după dezastru. „Până la acest moment nu cunoaştem, exact, numărul românilor afectaţi în urma cutremurului, cu toate că am rugat autorităţile să ne transmită datele; e posibil ca nici ei să nu aibă un bilanţ final cu persoanele afectate. Lumea e speriată, tulburată după cele întâmplate. Sunt oameni care au plecat pe la rudenii, prieteni, sunt aceia care au rămas pe loc, dormind prin maşini şi pe unde au reuşit. Mai sunt cei care au fost nevoiţi să apeleze la ajutorul autorităţilor care au promis să facă tot posibilul pentru ca fiecare persoană să primească un loc de cazare într-un cort. Cu toate acestea, mai sunt români lipsiţi de siguranţa unui acoperiş”, a spus preotul într-un interviu acordat ziarului Gazeta Românească. Gorjenii de acolo sunt practic în imposibilitatea de lua o decizie. Din cauza cutremurelor, majoritatea fabricilor din nordul Italiei s-au prăbuşit iar patronii au fost nevoiţi să le închidă. Gorjenii s-au trezit, peste noapte, şi fără acoperiş şi fără loc de muncă. Spun însă că ia în calcul varianta reîntoarcerii, deşi ştiu că viaţa de aici este mult mai grea ca acolo.
