La 50 de ani de la înființarea Liceului Tehnologic Țicleni, subprefectul de Gorj Mihai Istrate, care a fost ani la rând directorul acestei instituții și încă este, doar că e suspendat pe perioada cât îndeplinește actuala demnitate, face o radiografie a anilor petrecuți în acest liceu. Despre munca depusă, sacrificii, obiective și năzuințe povestește în rândurile care urmează.
Reporter: 50 de ani de la înființarea Liceului din Țicleni, o zi importantă pentru comunitatea orașului. Ce înseamnă această cifră pentru cel care a condus atâția ani această unitate școlară?
Mihai Istrate: Mă simt profund onorat și emoționat să vorbesc de un moment atât de semnificativ în istoria liceului nostru. Nu numai că aniversăm 50 de ani de la înființarea liceului, dar marcăm și o jumătate de secol de activitate educațională, spirit comunitar și dezvoltare personală. Astăzi este o sărbătoare a cunoașterii, a comunității și a speranței. În această școală văd amintiri, visuri și oameni care și-au dedicat viețile pentru a face din acest liceu ceea ce este astăzi.
R.: Cum au fost anii petrecuți în fruntea acestei școli?
M. I: Anii petrecuți în slujba acestei instituții de învățământ în calitate de director au însemnat pentru mine multe eforturi și sacrificii în plan personal si familial, dedicandu-mi aproape tot timpul pentru dezvoltarea instituțională a Liceului Tehnologic Țicleni, pentru dezvoltarea personală a mii de elevi, de multe ori în detrimentul propriilor mei copii. Dar nu am fost niciodată singur.
R.: Aveți mulți ani petrecuți în activitatea didactică de aici, cum vedeți parcursul dezvoltării liceului și viitorul acestuia?
M.I.: Liceul Tehnologic Țicleni este școala unde tinerii vin să învețe despre științe, arte sau meserii. Este un spațiu unde visurile prind viață, unde caracterele se formează și unde se naște schimbarea. Este un loc unde nu numai că ne pregătim elevii pentru viață, dar unde îi învățăm cum să-și trăiască viața cu integritate, curaj și demnitate.
Un sfert de veac din istoria acestui liceu face parte și din viața mea. Am fost și eu, cândva, elev în această instituție, tânjind să explorez lumea dincolo de băncile școlii, iar prin parcursul meu profesional ulterior am convingerea că am reușit și mulțumesc pe această cale, încă o dată, tuturor profesorilor mei din liceu. Am fost și încă mai sunt profesor, dedicat să insuflu flacăra cunoașterii și să îndrum elevii pe drumul spre maturitate. Și acum, ca director, ce-i drept suspendat pe perioada demnității de subprefect, văd cu adevărat cât de vastă și de profundă este moștenirea pe care o lăsăm în urmă.
R.: Care trebuie să fie rolul profesorului în viața elevului, în viziunea dumneavoastră?
M. I. : Mărturisesc cu sinceritate că rolul nostru de educatori nu este doar de a transmite informații, ci de a cultiva gânditori critici, lideri creativi și cetățeni responsabili. Suntem în slujba formării tinerilor care vor înțelege că educația nu se încheie cu diploma de liceu sau facultate, ci este un proces continuu, ce împletește cunoașterea cu experiența.
R.: Un mesaj pentru toți cei care au scris o filă în istoria acestui liceu?
M. I.: Avem, împreună, șansa de a scrie următoarele capitole ale acestei povești. Să o facem cu înțelepciune, cu curaj și cu bunătate! Să ne asigurăm că liceul nostru va rămâne, pentru încă 50 de ani și mai mult, un far de lumină și speranță pentru generațiile viitoare!
Să celebrăm trecutul, prezentul și viitorul acestei minunate instituții! Mulțumesc fiecăruia dintre dumneavoastră, pentru că sunteți parte din această istorie și vă provoc să ne fiți alături în angajamentul de a face următorii ani încă și mai strălucitori!
