BLESTEMUL ŞI REALITATEA CĂRBUNELUI (1)

Satul meu natal, Izvoarele, este una din localităţile care trebuiau rase de pe suprafaţa pământului, pentru ca terenul să fie transformat în exploatare minieră de suprafaţă. Noi, locuitorii de acolo, care ştiam şi credeam că se va întâmpla, aşteptam cu înfrigurare momentul în care conducerea comunistă ar fi dat ordinul de evacuare. Acest aspect neplăcut nu s-a mai întâmplat, fiindcă a venit acel an, 1989. Dar totuşi, în alte localităţi ale Gorjului, acolo unde lignitul era sau mai este în subsol, strămutările s-au produs. Cu vaiete, cu blesteme, cu opoziţii vehemente, oamenii şi-au părăsit casele, pentru a fi demolate şi strămutate. Ce-i drept, întotdeauna, în astfel de situaţii, li s-au asigurat locuinţe, strămutaţilor, poate cu condiţii mult mai bune decât au avut. Dar viile, livezile, pământurile care le-au păstrat şi iubit cu sfinţenie, pe care le-a curs sudoarea şi lacrimile, unde au îngropat morţii, sau unde s-au născut idilele, au rămas în faţa dinţilor nemiloşi ai excavatoareler miniere, care înaintau intempestiv … Cei care nu se supuneau strămutării, erau domoliţi sistematic de regimul lui Ceauşescu. O altă categorie a celor prejudiciaţi de expansiunile exploatărilor miniere, erau aceia care au rămas în casele lor, dar fără terenuri. Mai cu japca, mai la înţelegere cu reprezentanţii conducerii miniere, mai cu opoziţii ferme, utilajele miniere au avansat în fronturi. Cu ani buni în urmă, când nu se punea problema cărbunelui, aşa cum se pune astăzi, aprovizionarea cetăţenilor cu cărbune pentru încălzire, nu era socotită o problemă pentru unităţile miniere, dară minte o infracţiune. Pe de o parte se socotea că pământul este al oamenilor, iar ei aveau dreptul moral de a beneficia de cărbune, iar pe de altă parte, minerii fiindcă îl exploatau, la fel, aveu dreptul moral, de a se încălzi cu cărbunele pe care călcau cu picioarele. Chiar dacă nu era legal, totuşi astfel de nevoi erau privite mai degrabă, omeneşti, decât încălcări ale legii. Deseori m-am pus în situaţia acelor oameni care au rămas fără case, fără truda şi frumuseţea din curţile lor. Măgândeam, cum ar fi posibil să fiu arestat, fiincă iau cărbune de sub locul în care m-a născut mama, sau de sub locul unde a fost înmormântat, bunicul …