Clericii, pe sub fusta Domnului

În România 2013, o Românie ortodoxă, care pretinde sute de miliarde de la cetăţeni pentru aşa zisa catedrală a Mântuirii Domnului, construită în Capitală, deşi nimeni nu o vrea, în această ţară de o mediocritate crasă, ne dăm cu stângul în dreptul mai ceva ca în era comunismului, dar o facem bine, pentru că suntem sub binecuvântarea trimişilor lui Dumnezeu sau aşa credem. Ieri Victor Ponta, şeful Executivului a fost abordat de un astfel de trimis al Domnului, care, ce să vezi, vrea să-şi schimbe ocupaţia, pe motiv că în 20 de ani de preoţie a avut un salariu de mizerie, în 20 de ani în care desigur nu a mai făcut mai nimic în acest sens. Logic ar fi să ne întrebăm de ce nu a făcut asta mai demult? Dar răspunsurile vin imediat pentru că dialogul spumos scoate la iveală alte şi alte taine ale Domnului, numai de unii ştiute. Preotul nostru se apropie de pensionare, nu vrea acum postul, ci mai încolo, ca să aibă şi gura lui ce să mănânce când pomenile, cumetriile sau mesele întinse de la nunţi se vor termina. Dar ce să vezi? Trimisul Domnului vrea să schimbe hainele monahale pe unele pământeşti, cu costum şi cravată „asezonate” desigur cu un birou elegant şi mai mult, dacă se poate, cu un program de audienţe. Spun toate acestea pentru că preotul în cauză i-a cerut ieri lui Ponta un post de…atenţie…director la Hidroelectrica. Într-un moment în care restructurările sunt la ordinea zilei, în care Hidroelectrica este pe butuci şi în care oamenii plâng pe la colţuri că au rămas fără locuri de muncă peste noapte, clericul nostru vorbeşte despre o angajare „în taină” tocmai în mijlocul unei ceremonii de deschidere a anului şcolar. Fără cuvinte am spune, vă las pe dumneavoastră dragi cititori să trageţi concluziile şi să abordaţi subiectul aşa cum vă doriţi. Cât priveşte deschiderea anului şcolar, trei cuvinte şi vă las. La Galaţi, în această zi în care târgujienii au sărbătorit cu fast începerea unui an şcolar ca la carte, cu investiţii pe măsură, cu uniforme de milioane, cu ghiozdane de alte milioane şi cu ce să vezi manuale digitale, la Galaţi, cum spuneam, copiii au rămas fără şcoală, după ce apa le-a luat şi ultima fărâmă de speranţă. Nu am văzut pe nimeni din miile de copii prezenţi ieri la deschiderea anului şcolar să doneze un caiet, o carte, un penar sau un ghiozdan acestor copii care au rămas fără nimic. Ponta îndemna ieri la solidaritate şi eu îndemn la fel. Cred cu tărie că în această ţară doar unitatea mai poate schimba ceva. Cât priveşte clericii, ei se învârt după fusta Domnului, crezând că Domnul lor este şi Domnul Nostru. Dar până atunci să facem ce zice popa nu ce face popa, vorba poporului român. S-auzim de bine!