Liceul – o catastrofă pentru formarea tinerilor

A trecut primul hop din viaţa elevilor din România, prin încheierea examenului de evaluare. Luat în comparaţie cu BAC – ul, rezultatele sunt foarte bune. 75,01%, promovabilitate, este un rezultat spectaculos, în comparaţie cu rezultatele din ultimii doi ani, înregistrate la examenul maturităţii, atunci când rezultatele s-au cifrat undeva între 30-40%. Care este explicaţia unei asemenea diferenţe? Constă în faptul că liceul a ajuns în România, o etapă de distrugere, de ratare a tinerilor, sau diferenţa este dată şi de amplasarea camerelor de luat vederi, la BAC? Eu cred că adevărul este pe undeva pe la mijloc. Sunt absolut convins că amplasarea camerelor video, a fost determinantă la examenul maturităţii. La fel de convins sunt că amplasarea acelui sistem de supraveghere la examenul de evaluare, ar fi făcut ca procentajul să fie cu totul altul, adică mai mic, sau chiar mult mai mic. De ce cred asta? Fiindcă şi la BAC, rezultatele au fost mult mai spectaculoase, atunci când nu s-au folosit camerele video. Una peste alta, s-a constatat că elevii intră în liceu mai pregătiţi, mai educaţi, iar după, ies vai şi-amar. Ce se întâmplă în liceele din România, ar trebui să dea altcineva răspunsul, dacă este cineva capabil să dea un răspuns sincer. Distrugerea calităţii învăţământului, are rădăcini foarte vechi, nu este de un an, doi, trei. Încă din 1974, de când s-a înfiinţat treapta a 2-a de liceu, unităţile şcolare de acest gen s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Liceenii, la fel. La fel şi cadrele. Cantitate multă, calitate puţină! Deci nu se poate spune că nu avem tradiţii şi în acest sens. O diferenţă între absolvenţii „acelei epoci”, şi cei de azi, este totuşi de constatat, fiindcă azi foarte frecvente sunt ridicările din umeri, vizavi de orice i-ai întreba. Un lucru foarte grav care s-a produs în perioada „de după”, este aceea a „noutăţilor” apărute în prejma acestor şcoli. Drogurile şi droguleţele au devenit o tentaţie mult prea mare pentru elevii de liceu. Cei care s-au făcut că nu observă ce se întâmplă, au venit în cele din urmă, cu degetele arătătoare îndreptate către profesori, făcându-i unicii vinovaţi de situaţia dezastruoasă din licee. Nu este adevărat! Ştim povestea cu împuţitul peştelui. Clasa politică românească şi-a dovedit incapacitatea de o reformă sănătoasă în învăţământ. Încercările de până acum, au fost lamentabile, educaţia românească fiind în metastază, prelungindu-şi agonia. Speranţe? Da, dar din partea mamei Europa. De aici nu, în niciun caz. S-a dovedit.