Nedeia boierului-câine

Mare distracţie mare, ca la orice petrecere câmpenească, în satul Broşteni din comuna Plopşoru. Nedeia din acea localitate, vesteşte lumii că aici a existat un boier pe nume Alexandru Calotescu-Neicu. Boierul respectiv este ctitorul unei biserici creştine, situată mai spre sud, cu circa un kilometru, loc unde se ţinea şi nedeia pe vremuri. În ultimi 30-35 de ani, hramul, aşa cum numesc localnicii sărbătoarea cu pricina, se ţine acolo unde era odată conacul boierului Neicu. Dacă ar fi să privim din punct de vedere literar sau cultural, putem spune despre Calotescu că a fost un om de litere, chiar umorist, el fiind socotit cel mai mare epigramist oltean din perioada interbelică. Acest lucru nu este puţin, fiindcă în acea perioadă se scria încă foarte mult în această regiune, ca şi în întreaga ţară. Azi, un festival de umor îi poartă numele şi se organizează la Turceni în fiecare an, în cea de-a doua decadă a lunii aprilie. Festivalul are un caracter interjudeţean, sau cum spun umoriştii interjuveţean, fiindcă participanţii sunt din cele cinci judeţe ale Olteniei. Dacă ar fi să vorbim despre Alexandru Calotescu, omul, conform spuselor celor bătrâni, dintre care mulţi sunt încă în viaţă, Neicu, aşa cum era cunoscut boierul, era un om aspru, rău, chiar un câine de om. Nimeni nu avea voie să-i calce moşia. Oamenii timpului, ca să nu mai facă ocol, cale lungă, mai îndrăzneau să treacă pe moşiile lui Neicu. Boierul, sau boiereasa, sau chiar un argat de la curte însărcinat special, îi luau în vizorul binoclului. Zbirii plecau călare cu bicele în mână şi aplicau corecţii straşnice, acelor ce cutezau la o asemenea nesăbuinţă. Se mai spune că pentru a fi tolerat să îi calci moşia, trebuia să îi faci boierului zile de muncă istovitoare. Alţii vorbeau sau încă mai vorbesc despre el, că asemenea corecţii le aplica doar celor ce nu-i munceau deloc, sau dovedeau a fi nişte leneşi. Înjurături a mai luat boierul şi mai ia încă şi azi, de la oamenii de pe valea Jiului, şi pentru faptul că datorită lui, calea ferată care ar fi trebuit să lege localităţile Filiaşi de Târgui Jiu, prin Plopşoru-Bâlteni-Poiana (fosta colonie Rovinari))-Drăguţeşti, a fost deviată prin Cărbuneşti. În acea vreme, ministru al Transporturilor, era nimeni altul, decât fratele lui Neicu. Această deviere s-a făcut pe un traseu mult mai anevoios şi mai costisitor, pur şi simplu, pentru a nu fi tăiate moşiile lui Neicu. Cum-necum, cum a fost, cum n-a fost, Alexandru Calotescu-Neicu, rămâne în istoria literaturii române, ca un epigramist valoros al acelor vremuri. În plus, el a mai avut contribuţii însemnate, la înfiinţarea şi susţinerea unor apariţii literare. Oamenii zilelor noastre îl cinstesc an de an pe data de 30 august, chiar socotind această zi, ca fiind o sărbătoare, deşi nu este marcată în calendar. În satele comunei Plopşoru, chiar şi în Turceni, unde Calotescu a avut moşii, nu se munceşte, şi se respectă tradiţiile unei sărbători mari. Asta pentru că în calendarul creştin-ortodox, pe data de 30 a lunii lui Gustar, este trecut numele de Alexandru.