O gafă cât un „Adio Senghen!”

La serialul de gafe pe care le-a comis Traian Băsescu de când a apărut el (cu şuviţă) pe scena politică din România, a mai adăugat miercuri seara încă una, care parcă le-a pus capac la toate. Parcă nu-i era îndeajuns bietei Românii că eeste arătată cu degetul din toate părţile, tot pentru gafele sau fărădelegile „prestate” de alţi compatrioţi de-ai noştri, mai mult sau mai puţin titraţi, acum nimeni altul decât preşedintele României, a gafat într-un mod impardonabil, încât riscăm să ne trezim în cap cu toată Europa. Uneori, chiar dacă a fost ce a fost şi cum a fost, nu poţi să te ridici tu, un individ paralel cu ştiinţele istoriei, şi să debitezi nişte inepţii, care cu siguranţă vor cântări greu în ceea ce priveşte, nu numai relaţiile României cu alte state, dar şi din punct de vedere al integrării ţării noastre în spaţiul Senghen, sau al plasării în topul altor oportunităţi de care avem nevoie ca de aer. A spune că Regele Mihai este un trădător de ţară, o slugă a ruşilor, sau mai grav, că se face vinovat de masacrarea evreilor şi a ţiganilor din timpul holocaustului, se poate socoti că este cea mai mare gafă (gratuită) din istoria politicii şi diplomaţiei româneşti. Se mai poate spune că este o palmă dată pe faţa respectabilă nu numai a Regelui Mihai I de România, ci, şi a întregii dinastii Hohenzollern-Sinmaringen, dinastie care a condus destinele României timp de aproape un secol, din 1866 când principele Carol a fost adus la Bucureşti la iniţiativa Brătienilor şi cu ajutorul lui Napoleon al III-lea, şi până în anul 1947, când regele Mihai I, a abdicat forţat. În timpul domniei regilor, România a parcurs nişte etape istorice fructuoase, care în mod sigur nu erau realizabile fără aportul acestei dinastii cu tradiţii istorice. În 1877 România şi-a dobândit Independenţa sub domnia lui Carol I. În 1918, a avut loc actul istoric de reunificare a României Mari, în timpul domniei regelui Ferdinand. Datorită relaţiilor strânse de prietenie, dar şi de rudenie, pe care dinastia Hohezollern-Sinmaringen le avea cu Europa, în special cu Germania, relaţiile economice şi comerciale ale României cu ţările occidentale, au dus la o economie destul de echilibrată în perioada interbelică. Mihai I, a venit pe tron în anul 1940, la vârsta de 19 ani, în aceeaşi zi în care tatăl său, Carol al II-lea, a fost silit să abdice la presiunile mareşalului Ion Antonescu, pe atunci prim-ministru al guvernului român. Actul său de domnie a fost unul destul de greu datorită faptului că cel de-al doilea război mondial deja începuse prin atacarea Poloniei de către Germania, iar cu un an înainte, teritoriul României fusese din nou ciuntit prin monstruosul pact Ribentrop – Molotov, din anul 1939. Fără a zăbovi prea mult pe filele istoriei, putem spune că regele Mihai a fost cel care la 23 August 1944 a semnat actul de întoarcere a forţelor armate române împotriva Germaniei. Ori, de aici se poate deduce destul de simplu cât de patriot român a putut să fie majestatea sa, din moment ce a întors armata împotriva ţării cu care avea legături de sânge. Abdicarea regelui Mihai I de România se ştie că a avut loc sub presiunea expansiunii bolşevice, care era de neoprit la acele vremuri. Ori, ca să revenim la gafa de proporţii a lui Băsescu, cum poţi să îl consideri pe rege ca fiind un trădător de ţară, sau o slugă a ruşilor în condiţiile date şi în condiţiile în care istoricii aşezaseră la locul lor aceste lucruri, cu mult înainte? Cu siguranţă, dinastiile occidentale vor taxa dur această gafă, iar din păcate, poporul român va fi cel care va trage consecinţele. Tot în mod sigur, nu numai dinastiile vor lua atitudine, ci şi toate cancelariile apusene. Dacă zicea vreo vorbă de Carol al II-lea, nu era atât de grav, mai ales că au „ceva” în comun, şi nimeni nu s-ar fi supărat cine ştie ce …