Psihoza (provocată) din CEO

Cele trei surse alternative de energie electrică, pe lângă termocentralele pe cărbune, dau mari bătăi de cap şi de inimă, minerilor şi energeticienilor, în această perioadă fierbinte, la figurat. În Oltenia, mai ales în Gorj, minele şi termocentralele au constituit întotdeauna un factor de echilibru economic şi social, familiile din această zonă având în mod constant unul sau mai mulţi membri care au muncit la mină sau la termocentrală. Ce-i drept, aceste obiective industriale au constituit dintotdeauna, şi un factor de dezechilibru ecologic, prin defrişarea pădurilor şi excavarea perpetuă a solului, pe suprafeţe foarte mari, cât şi un factor poluant, chiar foarte poluant, prin arderea cărbunelui energetic. Sursele alternative de energie electrică, respectiv hidrocentralele, centrala atomo-nucleară şi mai nou, sursele eoliene, nu pot fi „învinuite” cel puţin de poluare. Cineva a susţinut cu tărie crearea hyper-complexului energetic, ELECTRA, companie care ar fi adunat sub aceeaşi tutelă, toate sursele energetice ale României. Echilibrul ar fi fost total, indiferent de climă sau de orice altceva. Când nu ploua, produceau termocentralele mai mult, când ploua, mergeau hidrocentralele, iar un oarecare deficit al celor două surse ar fi fost acoperit de sursele alternative sus menţionate. Nimeni din Gorj sau din Oltenia, sau chiar din România, nu a luptat cu hotărâre pentru îndeplinirea acelui proiect viabil, care prinsese deja contur, la un moment. Dimpotrivă. Acum, dezastrul economic în Gorj, se pare că bate la uşă. În Gorj, în Oltenia şi în multe alte părţi ale ţării. Tot ceea ce se leagă de mine sau termocentrale, vor avea de suferit. Şi cei care produc ansamble, subansamble, utilaje miniere sau energetice, vor avea de suferit sau de … falimentat. La fel şi cei care asigură lucrări de revizii şi reparaţii, alţii decât cei ai propriilor entităţi. În CEO, este stăpână o psihoză care generează spaimă şi durere în rândul muncitorilor de aici. Datori vânduţi la bănci, minerii şi energeticienii rumegă cu sufletul la gură, ştirile demoralizatoare cu privire la intrarea în concediu fără plată, sau a disponibilizărilor. Pentru generatorii acestor situaţii şocante, socoteala este simplă: închid temporar activităţile economice, arată muncitorilor că nu îşi mai au rostul, iar apoi le flutură ordonanţa pe sub nas. Cu puţin timp înainte a trecut în lumea celor drepţi sau strâmbi, o mare spaimă a minerilor şi nu numai, Margaret Thatcher. Ea a distrus cu sânge rece, mineritul din Marea Britanie. Le-o fi suflat ceva la ureche şi ălor noştri, înainte să-şi dea duhul. Nu ştiu cine i-o mai ajuta pe mineri. Poate Sfânta Varvara … Dar, dar totuşi, situaţia nu este chiar aşa cum pare a fi percepută de către cei mulţi. După cum se ştie, cei mulţi nici nu văd prea departe. Există o conducere sănătoasă la CEO şi diviziile componente, care în mod sigur vor normaliza situaţia. Deja au început de ceva timp. Se simte!