Reforma şcolară

Abecedarul est prima Biblie. Fără el copiii nu ar putea avea acces la calculatoare, decât în domeniul jocurilor şi al desenelor. Calculatoarele intră în viaţa copiilor mai devreme decât ar trebui, le schimbă radical stilul de viaţă, capacitatea de a socializa, apetitul pentru jocurile sportive şi în cele din urmă integrarea socială. Calculatorul anulează de multe ori relaţiile de apropiere fizică, virtualul transformând spaţiu nu în metru şi în secunde. În multe clase din România lipseşte mâncarea, lipsesc hainele, dar nu lipsesc calculatoarele şi telefoanele mobile. Nu este de mirare că pragul de sănătate fizică şi mintală a coborât foarte jos iar speranţa de viaţă a românilor s-a prăbuşit. În asemenea condiţii bacalaureatul în două trepte se transformă până la urmă într-un joc par impar în urma căruia naţiunea are de pierdut, şcoala găsindu-se în postura de gazdă ineficientă a unor chiriaşi mai mult sau mai puţin intelectuali. Modificarea regimului de viaţă şi de aşteptare al elevilor al familiilor acestora şi profesorilor nu va fi uşor de suportat atâta vreme cât 80% din actul de educaţie ţine de calculator. Un elev selecţionat să facă parte din loturile de tineri pregătiţi să dea bacalaureatul de tip doi va modifica rata de aşteptare a familiei şi poate pe nedrept deoarece, după cum se ştie majoritatea copiilor au o înclinaţie către superficialitate şi leneveală, chiar dacă coeficientul de inteligenţă este ridicat. Toţi cei implicaţi vor face demersuri să poată accede la un bacalaureat de tip 1, deşi în România absolventului de facultate societatea nu-i oferă nimic. Graţie acestei găselniţe Ministerul Educaţiei şi învăţământului a prelungit agonia unui sistem şcolar falimentar, care nu produce nici muncitori devotaţi şi nici specialişti. Singurul mod de a reforma şcoala românească, constă în dezvoltarea învăţământului vocaţional până la o anumită treaptă, unde să se despartă de învăţământul teoretic care ar putea deveni opţional şi paralel în procesul de supra specializare universitară şi supra universitară. Într-o ţară de teoreticieni rezultatele practicii sunt nule iar viaţa fără aceste rezultate este din ce în ce mai săracă.