Ţese, alături de soţie, broderii unicat în Gorj
Gheorghe Ciuncanu, originar din Topeşti, comuna Tismana se poate mândri cu lucruri inedite, ieşite din mâna lui, dar şi a soţiei. Ţese broderii unicat în judeţul nostru şi cu toate astea, prea puţini cumpărători îi calcă pragul. Ar vrea să îi înveţe meserie şi pe alţii, pentru a duce arta mai departe, însă, se loveşte mereu de aceeaşi indiferenţă. Cu toate acestea, Gheorghe Ciuncanu nu se lasă, ştiind că trebuie să îşi ducă „misiunea”, la bun sfârşit. Talentul l-a moştenit de la tatăl lui, un om, din mâinile căruia au ieşit broderii unicat, care au ajuns să reprezinte Gorjul, atât aici, cât şi în străinătate, prin iubitorii de folclor şi tradiţie, aceia care au încercat să ia câte o părticică din această artă, la ei acasă.
Prea puţină lume ştie de talentul şi lucrurile minunate care ies din mâinile familiei Ciuncanu, originară din Topeşti. Prea puţină lume cunoaşte povestea acestor oameni, iubitori de tradiţie şi prea puţini sunt aceia, care ştiu că multe dintre broderiile pe care le atârnă pe perete, sau pur şi simplu le îmbracă, sau le port la nunţi sunt făcute de aceşti oameni, care şi-au dedicat întreaga viaţă tradiţiei populare gorjeneşti. De la prosoape pentru nunţi, ţesute în fir de aur sau argint, de la batiste, până la broderiile de pe cojoacele gorjeneşti, pe care putem să le admirăm la cântăreţii de muzică populară, de la feţe de perne, la coverturi, toate sunt ţesute, „în taină” de o familie din Topeşti, pentru care arta şi tradiţia populară au contat mai mult decât orice. Casa le este primitoare, dar prea puţină lume le trece pragul, pentru a le admira „bijuteriile”. Fac acest lucru de-o viaţă şi spun că nu vor renunţa la meserie, deşi sunt prea puţini acei gorjeni, care ştiu adevărata valoare a acestor „piese unicat”. „Am 63 de ani şi fac această meserie de la 14 ani. Am furat meseria de la tatăl meu, care şi el, la rândul lui, şi-a dedicat această viaţă pentru broderie. Vestele de Gorj sunt unicat, la fel şi câteva dintre piesele de aici. Îmi place să fac lucruri de calitate, pentru ca oamenii să poate să facă distincţia, având în vedere că piaţa este ofertantă. Am lucrat Artă Casnică, am trecut de la ucenicie şi am ajuns unde sunt. Pe soţie eu am învăţat-o şi acum lucrăm cot la cot. Am avut cereri multe înainte, dar acum sunt prea puţini oameni, care mai cumpără aceste lucruri”, a spus cu dezamăgire Gheorghe Ciuncanu.
Nu are cine duce tradiţia mai departe
Mai dezamăgit este de faptul că nici tinerii nu vor să mai practice această meserie. „Am avut câţiva ucenici , dar au plecat şi ei. Aş vrea să am cinci, şase copii pe care să îi învăţ să brodeze, pentru ca tradiţia şi meseria aceasta să nu se piardă, dar din păcate nimeni nu vrea. Copiii au plecat toţi pe la şcoli, au părăsit satul iar noi ne zbatem degeaba să facem ceva, pentru că, din păcate, nu avem cu cine. Cele mai multe cereri le avem pentru nunţi. În sat, aici, dar şi în satele învecinate, încă se păstrează tradiţia de a purta batiste în piept şi prosoape, pe la nunţi. Şi acum facem aceste batiste, pentru clienţii noştri. În rest, oamenii nu mai vin să ia veste de Gorj sau iţari”, a mai spus Gheorghe Ciuncanu. Pentru a duce această artă mai departe, a vrut să înfiinţeze chiar o secţie externă de broderie, însă, s-a lovit de aceeaşi indiferenţă. Pe de altă parte, spune că şi dacă ar avea comenzi foarte mari, în ceea ce priveşte costumele, nu ar avea cum să le onoreze, pentru că în afară de soţie, nu are ajutoare. „Mi s-a propus să fac o dată foarte multe costume, să le fac broderie. Mi s-au propus bani mulţi, dar din păcate, nu am avut cum să le fac, pentru că nu am ajutoare, în afară de soţie. Soţia este mâna mea dreaptă, fără ea nu aş putea să îmi duc munca mai departe. Lucrăm în paralel şi acest lucru mă ajută foarte mult”, a spus brodeurul.
Leo de la Strehaia, interesat să îi cumpere maşina de cusut, veche de 136 de ani
Înainte, când încă aceste lucruri valorau mult pe pieţele naţionale şi internaţionale, mulţi oameni i-au călcat pragul casei, ştiind că din mâinile lui ies adevărate bijuterii. Nici Leo de la Strehaia, cunoscut ca om de afaceri nu a fost mai prejos, şi s-a arătat interesat, nu de meseria în sine şi de broderii, ci mai degrabă de maşinile de cusut, vechi de peste o sută de ani. Gheorghe Ciuncanu, spune că nu le-ar vinde cu nici un preţ, pentru că aceste maşini, pe lângă valoarea financiară au o valoare sentimentală aparte. „Maşinile de cusut, pe care lucrez sunt moştenite, unele de la tata, iar altele sunt cumpărate de mine. Nu sunt făcute în ţară şi sunt vechi de peste 100 de ani. Una dintre ele e făcută prin 1876 şi una prin 1874, de fabricaţie nemţească şi franceză. Nu aş putea să le dau. A venit odată Leo de la Strehaia să îmi dea pe o maşină 70 de milioane şi l-am refuzat. Pe lângă faptul că sunt maşini foarte bune, au o valoare aparte, ele m-au ajutat să îmi duc munca până aici”, a mai spus gorjeanul. Preţurile lucrurilor pe care le făureşte familia Ciuncanu sunt infime, pe lângă valoarea „tradiţională” pe care o au. Spun însă, că ar vrea să facă mai mult pentru comunitatea în care trăiesc şi să vadă că oamenii încă mai sunt interesaţi de această meserie, pe cale de dispariţie.
Arta tradiţională gorjenească nu trebuie să moară şi nici să capete alte valori, decât cele autentice. Oamenii din părţile Tismanei ştiu acest lucru şi încearcă să păstreze arta pe cele mai înalte culmi, dar din păcate, societatea e mult prea prinsă în mrejele tehnologiei, să mai poată valorifica această artă, cum spuneam pe cale de dispariţie.
