Când s-a auzit un zvon, că se dau bani, grupa-mare,
După cum ai copii mulţi, după cum ai fost în stare,
Juncu i-a zis Pamponicăi, pe aia de n-o ştia,
Că mai are un copil cu Veta lu’ Bidinea.
-Pamponico, asta-i treaba … dar acum e de bani grei,
Mă duc să-l iau … ies pe plus cu vreo zece mii de lei!
Nu mai e de stat, mă duc, i-o afacere, i-un şpil,
Au zis ăştea că ne dau câte zece, de copil!
-Du-te Juncule, ce mai … o ocazie ca asta …
Iei copilu’, ne lom banii, e al tău, cu asta basta!
Plecă Juncu, luă copilul, căpătă şi un cucui,
Dar când se întoarse-acasă, nu găsi copiii lui …
-Veto, unde sunt copiii, să-i punem pe toţi la masă!
– Au venit tăticii lor, şi i-au dus la ei, acasă! …
