Dulci cuvinte îşi spuneau între ei, la întâlniri,
Plus alte dulcegării, din mişcări şi din priviri …
Le luase lumea, seama, că se îndrăgesc „la greu”,
Din moment ce îi vedea împreună, mai mereu.
Chiar de nu i-a mers „din prima”, când a fost de „treaba aia”,
Râciu a tot încercat s-o convingă pe Bălaia …
Pân’ la urmă, ce să facă, i-a promis la golănaş,
Mai ales că el i-a zis că n-o dă „pă un oraş” …
Aşa deci şi prin urmare, a-nceput să „meargă treaba”,
De fapt, nu mai avea rost să „frece menta”, degeaba …
Şi „n-o adea” cu oricine, cu-n „fraier dă şantier”,
O ardea tocmai cu Râciu, „megastar dă cartier”!
-Îţi voi fi soaţă, citesc în ochii tăi de vedetă!
-Nu şti să citeşti, ţi-am zis că eşti o analfabetă! …