Abia plecă baba-iarnă cu mantalele ei albe,
Că-şi arată colţii reci, alte repetate, babe.
Când dă puţin colţul ierbii şi te-aştepţi la floricele,
Aşa, pe nepusă masă, babele apar şi ele.
De fapt, nu-i o noutate, se cunoaşte-n toată ţara
Că babele dau năvală şi încurcă primăvara.
Numai că, românul speră când se-apucă de grădină,
Ca măcar anul acesta, babele să nu mai vină…
Ele vin. Nu ştiu de gâze, de cultură sau de flori,
Vin cu ploi, cu lapoviţă, cu rafale, cu ninsori…
Nu e bai, că nu ţin mult, şi-arată colţii şi pleacă,
Deci, putem lăsa paltonul şi să ne-mbrăcăm în geacă.
Una vine, alta pleacă, până se-ncheie plutonul,
Noi alternăm după ele schimbând geaca cu paltonul.
N-ar fi o problemă gravă că amână primăvara,
Dar veniră cu … cod galben şi iar încurcară ţara …
Cum necum, nu stau un veac, se mai răţoiesc puţin,
Hai să le lăsăm în pace că ştiu ele de ce vin!
