Aşa cum e rânduiala, o fată de măritat,
Vorbeşte-ntâi cu părinţii, de viitorul bărbat.
Îndrăgostită şi ea, Brebenica din cătun,
A dat de ştire acasă, că are un băiat bun.
I-a spus numai lu’ tăticu, că erau „mai pe felie”,
Că-i îndrăgostită, foc, de vecinul ei, Ilie.
Chiar babacu’ îi spusese că el n-o să se contreze,
Când inima ei fierbinte, de amor o să vibreze …
-Poţi să iei pe cine vrei, fata tatii, Brebenea,
Că-i sărac, ori că-i bogat, ca-şa este dragostea!
-Tăticule, l-am ales, în viaţă, bărbat să-mi fie,
Taman pe vecinu’nost’, chiar de-i sărac, pe Ilie!
-Nu se poate! Nu te las! Nu mă aşteptam, deloc!
-Tată, ce dacă-i sărac? Sunt îndrăgostită, foc!
-Brebenica, înţelege, nu sunt de acord, nu pot!
După ce că e sărac, îl nenoroceşti de tot! …
