Sistemele de alarmă au vuit prin întuneric,
Propagând din primărie, un sunet strident, feeric.
Lumea a ieşit afară, suspectând de-o grea urgie,
Mai ales că decibelii veneau dinspre primărie.
Primarul, în pijamale, fugea prin lume, mahmur,
Agitând pe verticală, puşca încărcată-ful.
Striga cât îl ţinea gura: – Lume, lume, să nu mişti,
Faceţi loc, că-n primărie au pătruns mulţi terorişti!
Anunţaţi şi poliţaii, du-te unu cu un cal,
C-am schimbat telemobilul, şi-am rămas fără semnal.
Girofarul dă senzaţii că-n comună-i teroare,
Când pe geamuri, poliţaii trăgeau în aer, trasoare.
Toate satele comunei au intrat în fibrilaţii,
Asta-n timp ce locul faptei era pus în ecuaţii.
Dar primarul şi-a dres glasul şi-a anunţat la judeţ:
– Onoraţi superiori, ştiţi că sunt băiat isteţ …
Problema-i tare nasoală, se pare că în teren,
Au debarcat teroriştii în frunte cu Bin-Laden!
Trimiteţi trupe în zonă, pompierii şi jăndarii,
Vânătorii filialei, mascaţii, comunitarii …
– Bă, tu eşti inconştient? Sări ars un tablagiu,
Cere trupe de comando, boşilor din Târgu Jiu!
Să vină-n zonă, mascaţii, trăgătorii de elită,
Zece tunuri, şapte tancuri şi-un vagon de dinamită.
Să anunţe Bucureştiu’, şefu’ statului, Senatu’,
NATO să cuprindă câmpu’ şi de-a lungu’ şi de-a latu’!
Ieşi-n faţă o muiere, şi le zise cu tărie:
– Staţi puţin, că pân-atunci, intru eu în primărie!
– Bă muiere, eşti nebună? Strigă la ea, poliţaiu’,
– Lasă-mă bă, dracu-n pace, că am în mână, vătraiu’!
Când ieşi afar’, muierea desfăcu un şerveţel …
– Ia primare, teroristu’, un obraznic, … şoricel!
