Vorbeau la iesle două vaci,
De ce e vechi, de ce e nou,
De fructele de prin copaci,
Când iată, apăru un bou.
– Măi boule, zise-o joiană,
Tu eşti deştept, cunoşti prea multe,
În loc de iarba din poiană,
Când o s-avem la masă, fructe?
Vrem lubeniţă, caise, mere,
Banane, kiwi – zeci de saci!
De ce n-avem? Sufletul cere!
– Pentru că sunteţi … nişte vaci!
Aşa şi eu, vreau bere rece,
Un coniac, o ţuiculiţă,
Aş bea un vin, aş bea cât zece,
Aşa cum vreţi voi, lubeniţă!
Şi mi se dă tot apă chioară,
În loc de ceva scump şi nou …
– De ce? Ia spune surioară!
– Pentru că eşti … un mare bou!
