– Puişor, să fi cuminte, ţi-am adus bonă în casă,
Mama şi-a găsit serviciu, iar de-acum, cu ea te lasă!
I-am spus bonei despre tine, că eşti băieţel cuminte …
Bun, să fiţi ca doi prieteni, de acuma înainte!
S-o strigi „tanti Gogoşica”, altceva ce să mai zic,
Aaa, şi ea o să te strige tot pe nume, Arpagic!
Astea-s toate, să ţii minte, nu mai am de spus, nimica,
Aaa, pân’ să vii la culcare, să o pupi pe Gogoşica!
– Mami, le respect pe toate, dar ceva, în niciun caz …
Nu o pup nici pe guriţă, nici pe ochi, nici pe obraz …
– Păi de ce mă, Arpagic? Doar nu îţi zisei, pe mână,
Nu te-ai învăţat cu ea, că-i la noi, de-o săptămână!?
– Şi tata a vrut s-o pupe, pân’ n-a merge la culcare,
Iar tăntiţa Gogoşica, i-a dat palme, „grupa mare” ! …
