De toate relele ştiute
Pe deal, pe vale sau pe munte,
Ca principalul vinovat,
Tot lupul fuse acuzat.
Cum dispărea capră sau oaie,
Ori una, două, ori o droaie,
Ori un godac, ori un viţel,
Mereu cădea vina pe el.
Chiar şi la iepuri, căprioare,
Sau orişice vieţuitoare,
Cum se-auzea de vreo pricină,
Ştiut era cine-i de vină.
Sătul că este acuzat,
Cu vină, sau nevinovat,
Plecat-a lupu-n depărtare,
Cât a văzut cu ochii-n zare.
Când reveni după ani mulţi,
Prin codrii, dealuri şi prin munţi,
Găsi pădurea necăjită
Şi rar vreo urmă de copită.
Ieşi la drum şi-ntrebă satul:
– Ia spuneţi cine-i vinovatul
Că s-a produs în crâng, pogromul?
Cine-i cu vina, eu sau omul?
Eu mai furam, aşa-s de fel,
O capră-n boală, sau un miel.
Dar erau turme, pe atunci,
Şi căprioare-n crâng şi-n lunci!
Erau tot felul şi de toate,
Deci nu erau mereu, furate!
De frica mea, nici cu securea,
Nu prea se prăduia, pădurea!
Eu, cu tot neamul am plecat,
Tu, omule, ai defrişat
Şi ai ucis ca un demon.
Cine-i mai lup, cine-i mai om?
