Trezindu-se pe la prânz de zgomot şi de văitat,
Gârgălod, făcea grimase că are gâtul uscat.
Dând din mâini şi din picioare, doborî jos o păpuşă,
Se împiedică de ea, şi dădu cu capu-n uşă …
Pupiţa, nevasta lui, auzind bubuitura,
Veni repede la uşă, strigând cât o ţinea gura:
-Ce faci bă, nărodu’ dracu’, te-apucaşi să dărâmi uşa?
Uite-aici harababură, uite, rupse şi păpuşa …
Plec bă, nu mai stau cu tine, ce să fac cu-n marţafoi?
Mai ai o singură şansă; să îmi cumperi haine noi!
-N-am cu ce … – Nu ştiu de aia! Cum ai de ţuică, de vin …
Nu mai port la mâna-doua, le vreau noi, din magazin!
Ies prin oraş, dezbrăcată, poa’ să ningă, poa’ să plouă!
-Şti ceva, dacă tot ieşi, ia-mi şi tu o bere, două! …