Cu ochii pe orologiu şi pe geamul de la drum,
Trăgea Mişu din ţigară, făcând nouri grei de fum.
El n-ar fi fumat ca turcu’, munţi de scrum n-ar fi pe masă,
Dar Lenuţa lui, nevasta, nu mai apărea acasă …
Îşi făcea Mişu, la planuri, ca oricare, e normal,
Inima, simţea că-i este penetrată de-un pumnal …
Dar, totuşi, părea învinsă gelozia nemiloasă,
Când gândea că Leana lui se-ntorcea şi mai frumoasă!
Iar îl apuca damblaua, iar fuma ca apucatul,
Iară îşi venea în fire, iar înjura ca turbatul …
În sfârşit, veni Lenuţa, iar el o luă la rost:
-Spune drept, să nu mă minţi, şapte ore, unde-ai fost?
-Nu ţi-am spus că la salon? Ori tu erai într-un vis …
-Da mă Lenuţo, mi-ai spus, dar … văd c-ai găsit închis!
