Intrând în casă, Corvoada, minunată a rămas,
Chiar uimită, uluită, fără replică sau glas …
Niciodată nu a fost aşa frumos, aşteptată,
De când e căsătorită cu bărbatul ei, Salată.
Masa era încărcată cu de toate, ca la regi,
Doar cu bunătăţi alese, cum nu poţi să înţelegi …
O şampanie avea împrejur, un lanţ de aur,
Străjuită-n două părţi, cu un vin … SÂNGE DE TAUR!
Două lumânări aprinse, dominau romantic, masa,
Un parfum seducător inunda mirific, casa …
– Vai Salată, eşti un dulce, chiar că nu m-am aşteptat,
Să găsesc când vin acasă, peisajul minunat …
– Şi pentru mine, Corvoadă, surpriza este „fierbinte”,
C-ai venit din delegare, cu trei zile mai ‘nainte! …