Pe fereastra dinspre moară, zi de zi se uita, Ghiţă,
La ce face, la ce drege, bălăioara morăriţă.
El vedea cu ochii lui, cam ce face şi ce drege,
Dar nu se băga deloc; asta la el era lege!
Morăriţa pricepuse că Ghiţă, printre perdele,
Vedea zilnic, pe-ale bune, le vedea şi pe-ale rele …
Bălăioara, într-o zi, s-a pitulat de morar,
Şi-n spate, într-o căruţă, se iubea cu-n biciuşcar …
Ghiţă, de după perdele, se uita spre acel loc,
Şi gândea în sinea lui, „Doamne, de-aş avea noroc …”
Ea, deşi era cuprinsă de a dragostei vâltoare,
Mai trăgea câte-o privire la perdeaua mişcătoare …
A doua zi, morăriţa s-a dus în casă la el …
-Ştiu că vezi … tu ce-ţi doreşti, ce ai tu pe sufleţel …?
S-a apropiat de Ghiţă, lăsând golaşi, sânii ei …
-Vorbeşte cu biciuşcaru … vreau un bici cu ciucurei !…
