Iarăşi plouă, iar umbrele, iar fetiţele sunt ude,
Vine vara, salut calu’! Intră-n schemă paparude.
După ploaie creşte iarba, zburdă-n voie mieluşeii,
Ca furnicile în forfot, mişună-n Parchet mişeii.
E belea în declaraţii, se mai scaldă, se mai sapă …
Un şpăgar în robă zice: – Unii vor intra la apă!
S-ar putea să-şi rupă gâtul, căzând şefu’, de pe cal …
Ghici de ce nu-şi salută reputatul său rival?
Fuge de el ca de dracu, se ascunde pe unde-apucă,
Deşi un valet cucernic, i-adusese o perucă …
Făcu boala lu’ Calache, ăl de lângă Babadag,
Nostalgia îl dărâmă şi al gafelor şirag …
Simte iz de canonadă, legile încep să sune,
Liniştea nu şi-o mai află în vacarmul din tribune …
Nemernicii nu au greţuri de-a şuvoaielor pornire,
Fizicul să şi-l mai mişte, vis-a-vis de-ndiguire.
Bel vedere pe faleză: – Tipo, de la ce liceu?
– Eroare, băi Jokere, sunt Nuţi de la pedeu …!
