A făcut popa, ospiciu, chiar la el în parohie,
Pentru-acei enoriaşi, ce-s cuprinşi de nebunie.
Care n-au dat rezultate la grijit, la spovedit,
Dar nici prin exorcizare, rostu’ nu l-a nimerit,
N-au fost primiţi la ospicii, pe motive de-ncadrare,
I-a băgat popa Duhore, la creştina internare.
-Ăsta când a vrut să fure, i-a căzut clopotu-n cap,
Ăsta a luat cafteală c-a fost prins într-un dulap,
Ăsta vru să siluiască, şi l-a lovit aia-n ceafă,
Iar ăsta, la păcănele, dădu leafă după leafă …
-Dar ăsta ce-are părinte, ce-a făcut, cum a sclintit-o?
-N-a vrut să-l ia de bărbat, fata pe care-a iubit-o!
-Dar aici, lângă fereastră, ăsta, cum a mai stricat-o?
-Ăsta e nebun de tot, e sărmanu’ care-a luat-o …
