Fericită era Gina, de noua ei cucerire,
Chiar i se citea pe faţă, o imensă fericire.
„Am a-vut no-roc cu ca-ru’!”, rostea Gina, sacadat,
„Ce soţior voi avea, o minune de băiat!” …
După cum îi spunea el, avea tipu’, patru case,
Toate cu vederi superbe, cu piscine, cu terase …
Avea-ncredere în el, cât îi lumea şi pământu’,
Mai ales că la o treabă, Sandu îşi dădea cuvântu’ …
Tot aşa a procedat şi-ntr-o dată oarecare,
Când Sănducu i-a zis ei: -Dau cuvântu’ de onoare,
Că mi-au furat portofelu’, ori că l-am pierdut pe drum …
Mergem tot pe banii tăi, cum am făcut pân-acum!
-Bine, a zis Gina, fie … La ai tăi când mă prezinţi?
-Păiii, nevastă-mea-i la Roma, iar copiii, la părinţi! …
