Din casă, din bătătură, din coceni, din nuc, din vie,
Jumară stătea cu ochii, pe muierea lu’ Bărbie.
Maricioaica pricepuse că se află „sub filaj”,
Dar, şi-a zis că în caz de … îl face „din ambreaj”.
Nici ei nu i se-alegea, ce voia, de fapt, Jumară,
De n-o scăpa din priviri, când ieşea prin curte-afară.
Nu i-a zis de … una, alta, nu i-a zis de „ale ei”,
Doar, din când în când, Jumară, îi mai cerea dragavei.
Când a venit Cocoşatu, amantul de la-ntorsură,
I-a zis Mari’: – Ia hai bă s-o facem în bătătură!
Jumară fierbea în pod, îşi căra pumni în chelie,
Cum vedea ce se petrece în ograda lu’ Bărbie …
Când se termină problema, strigă către el, Măria:
-Bă Jumară, unde-şi puse Cocoşatu, pălăria?