Monoton, torcând pe cale, părea trenu’ că-i un boa,
Cărând pe Gicu şi Tanţa, în vagon, la clasa-doua.
I-a zis Gicu: -Măi Tănţico, suntem în luna de miere,
Mersu’ pe calea ferată, e cea mai mare plăcere!
N-are rost să ne mai ducem departe, la mama dracu’,
Io-te ici, ce mai privelişti, io-te brazii, io-te lacu’ …
Las’ că vorbesc io cu naşu’, să ne ia pe blat, într-una,
Îi dau şpagă, să ne ţină, până se termină luna!
Io-te-acu’ pe partea aia, lemne Tanţo, grupa mare,
Poate la înapoiere, lom şi noi, câte-o spinare!
Mumăăăă, ce mai frumuseţe! Capre, oi, un viţeluş,
Şi-o purcea cu opt purcei, băgată su’ corcoduş!
Io-te fă, un bou şi-o vacă! Astea sânt neamuri cu tine! …
-Da, chiar seamănă cu socrii! Bă Gicule, le vezi bine! …
