„Inevitabil am trecut prin zonă. Am văzut o femeie plângând cerând să i se facă dreptate. Am citit în ziarul dumneavoastră că femeia respectivă are doi copii, e văduvă, ce să mai spui. Rămâi fără cuvinte. Trăieşte cu alocaţia copiilor şi cu speranţa că lucrurile vor intra pe un făgaş normal. Oare şefii din energie şi minerit se gândesc la soarta acestor oameni? Eu cred că nu…” anonim
„Nu pot să comentez evenimentul, situaţia este una fără precedent. Adică dai statului proprietatea ta, în cazul acesta terenurile, primind promisiunea că vei fi angajat. Statul se găseşte cu caii în căruţă, iar pe tine fraierul de rând te lasă cu promisiunea şi cu lupta cu morile de vânt. Aceşti oameni nu vor fi angajaţi, asta e clar, pentru că nu se vrea, nu că nu se poate” Marian
„Autorităţile promit dreptate, în fiecare zi promisiuni, toţi ies pe posturile tv spunând că se va face dreptate şi că aceşti oameni îşi vor primi drepturile dar nu se întâmplă nimic din toate astea. Unde este dreptatea? Autorităţile ar trebui să tacă şi să facă!” cetăţean
„Situaţia acestor oameni este una complicată. Săracii nu au bani să-şi întreţină familiile, dar nimănui parcă nu-i pasă. Pe feţele lor s citeşte disperarea. Am văzut că nu au mai rămas la proteste. Cred că autorităţile le-au promis din nou ceva, să vedem de data aceasta dacă se vor şi ţine de promisiune” Emanuel
