Dacă vom analiza cu atenţie relaţia dintre societatea civilă, privită ca o entitate de sine stătătoare, pe de o parte, şi indivizii care o alcătuiesc, pe de altă parte, fundamentul oricărei analize pertinente porneşte şi de la surprinderea conţinutului societăţii în care trăim, de la alterităţile sale şi de la marile provocări cu care se confruntă această societate. De cele mai multe ori, extazul şi beţia de putere sunt înlocuite cu manifestări de tip social, iar adevărata politică ajung să fie duse în mod transparent, dar nu în contextul unor promisiuni, ci al unor evidente traiectorii menite să asigure toate pârghiile unui stat bine aşezat pe temeliile sale, pe frontispiciul unei societăţi bazate pe respectarea drepturilor prioritare ale omului în general, poate şi ale unui popor dominat în proporţie covârşitoare de o pătură socială de mijloc. Deşi pare a fi doar himere desprinse din cărţi utopice, o parte dintre aceste deziderate sunt realităţi de sine stătătoare, acolo unde oamenii, la fel ca şi noi, au avut curajul să mustre la timp deviaţiile la o extremă sau alta, spre o doctrină ademenitoare sau o guvernare plină de promisiuni, veritabile marote care au încercat să aducă atingere demnităţii unei naţii.
Ce mai înseamnă Educaţia pe care tinerii o primesc în şcoală?
De multe ori, cred că ne întrebăm într-un mod aproape naiv, dacă putem schimba societatea în care trăim, dacă de noi depinde ca lumea aceasta să devină un loc mai bun, în care să ne creştem copiii, să asigurăm un viitor pentru generaţiile următoare! Că toleranţa dusă până la indiferenţă este vina fiecăruia dintre noi, şi că tot ceea ce ne deranjează ţine şi de responsabilitatea noastră, constatăm la tot pasul! Educaţia pe care tinerii o primesc în şcoală şi pe care unii o consideră pierdere de vreme, ar trebui să fie o componentă importantă a sistemului de învăţământ, chiar şi preşcolar. Ne plângem cu toţii de oameni slab pregătiţi, de tineri predispuşi la violenţă şi la devieri comportamentale, dar nu ştim de unde să începem să acţionăm! Personal, nu cred că este suficient să organizăm simpozioane şi dezbateri teoretice. Ar trebui să ne facem mai multe griji şi să dezvoltăm preocupări pentru oamenii care nu sunt capabili să se poarte civilizat în societate, să ne îngrijoreze profund lipsa manierelor, a principiilor şi a bunului simţ. A cui este, oare, datoria? A statului care „cultivă” mediocritatea şi ignoranţa, a guvernului care mimează educaţia? Trebuie implementate programe sau putem lua atitudine noi, cei care sperăm şi considerăm că avem ceva de făcut, că de discuţii şi dezbateri pe tema educaţiei suntem asaltaţi în emisiunile de la televiziuni. Toate abordările exclusiv teoretice, care s-au multiplicat în ultima vreme, mi se par lipsite de esenţă şi nu am putut să nu mă întreb, ce rost mai are să cauţi vina unui sistem de învăţământ, atâta vreme cât nu putem schimba lumea în care trăim? Reformele serioase ale învăţământului sunt diferenţiate după statele în care se fac, după posibilităţile economice ale acestora şi după specificul acestor posibilităţi, cu oarecare preocupare de a se avea în vedere şi respectarea cât mai strictă a tradiţiilor naţionale, culturale şi religioase. Numai că la noi circulă tot timpul supoziţia obsedantă bazată pe ideea de “implementare” a unor reforme după modelul unor state cu totul diferite de al nostru, fără să avem în atenţie că “reformele” respective au produs, de cele mai multe ori, adevărate dezastre în ţările în care s-au aplicat.
Simpozionul şi interesul tinerilor pentru domeniului ştiinţelor socio-umane
Ca un semn de respect faţă de “Ziua internaţională a Filosofiei”, la Colegiul Naţional “Spiru Haret” din Târgu Jiu s-a desfășurat prima ediție a Simpozionului interjudețean “Societatea și oamenii”. În deschiderea acestui eveniment au luat cuvântul organizatorii principali ai activităţii, printre care am putea aminti pe d-ra prof. dr. Maria Cochină, inspector de specialitate, prof. dr. Gheorghe Gorun, directorul CNSH, prof. Constantina Negrea, coordonator ştiinţe socio-umane, Gorj. A fost prezentată o serie de lucrări interesante, dintre care putem aminti: “Omul-identitate şi alteritate” (Eleva Iulia Ţigănele, Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu” Târgu.Jiu), “Dreptatea şi moralitatea la Platon” (Eleva Oana-Evelina Pădureanu, Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu” Târgu Jiu), “Hedonismul” (Eleva Alexandra Roxana Moroianu, Colegiul Național “Tudor Vladimirescu” Târgu-Jiu), “O istorie a vieţii spirituale a omului” (Eleva Oana Aurelia Cimpu, Colegiul Naţional “Ecaterina Teodoroiu” Târgu Jiu), “Societatea contemporană – între istorie, gândire şi trăire” (Eleva Emanuela Bujor, Eleva Alice Alexandrescu, GŞ Energetic Târgu Jiu), “Întemeierea kantiană a teoriei drepturilor omului” (Prof. Dr. Elena Cornoiu, Colegiul Naţional “Spiru Haret” Târgu Jiu), “Ce este societatea şi cine sunt oamenii care o alcătuiesc?” (Prof. Vasile Gogonea, Colegiul Comercial “Virgil Madgearu” Târgu-Jiu, “Lectura-între obligaţie şi necesitate” (Prof. Marinela Pîrvulescu, G.Ş. Energetic Nr.1 Târgu Jiu), “Fascinație, modă, risc în comunicare” (Prof. Daniel Murăriţa, GȘ Energetic Târgu Jiu, Prof. Elena Găvan, Colegiul Național “Spiru Haret” Târgu Jiu. Într-un asemenea cadru specific, dar şi cu parfum academic, s-a realizat expoziția “Raftul de carte”, cuprinzând lucrări ale unor autori, cadre didactice din Gorj şi din alte judeţe ale ţării. Lucrările simpozionul au fost moderate detaşare de către prof. Elena Găvan, de la CNSH, iar în încheierea acestei prime ediții a Simpozionului “Societatea și oamenii” au mai luat cuvântul prof. Vasile Udroiu, dir. adj. GȘ Energetic Târgu Jiu, prof. Carmen Cosmulescu, dir. adj. CNSH, pentru ca în final, să se desfăşoare şi o interesantă dezbaterea de etică aplicată sugestiv intitulată: “The Time Traveler’s Life”, în cadrul căreia şi-au interpretat rolul, ca nişte actori pătrunşi de situaţie, elevii: Adina Butariu, Laura Bozdogescu, Diana Dragodan, Corina Cîrciumaru, Silvia Netedu, Raluca Petre şi Alexandru Nistor-Cîrstoc, doar pentru “a judeca” legitimitatea euthansierii unor persoane aflate în situaţii dramatice. Simpozionul a oferit şi un cadru propice pentru promovarea experienţelor elevilor şi ale cadrelor didactice, cultivând preocupări care se pot constitui în cunoaştere propriu-zisă, dar şi într-o veritabilă metodologie a dezbaterilor tinerilor, de cultivare a curiozităţii şi a interesului acestora pentru teoriile şi realizările noi ale domeniului ştiinţelor socio-umane.
La o discuţie interesantă cu d-ra inspector, Maria Cochină…
Poate într-un asemenea context, am purtat o interesantă discuţie cu d-ra Inspector, prof. dr. Maria Cochină, pe tema unei nevoi fireşti de a face o delimitare constitutivă şi în termenii decenţei, între credinţa fiecăruia dintre noi, care este în esenţă, o trăire individuală specifică, pe de o parte, şi ceea ce ni se propune de către unii slujitori ai altarului, pe de altă parte! De fapt, d-ra inspector acuza un fel de mefienţă în probitatea morală a unor persoane din biserici sau din mănăstiri, făcând-o cu delicateţea sa incontestabilă şi cu un simţ al feminităţii responsabile şi decente! Desigur, i-am explicat d-rei inspector, atât cât mi-a îngăduit desfăşurarea mea analitică, faptul că relaţia credinciosului cu lumea credinţei este una deosebit de complexă, dar ea porneşte de la ceea Preafericitul Patriarh Daniel sublinia pe bună dreptate, că: „Societatea se confruntă acum cu izolarea şi înrobirea omului în individualism, care se manifestă adesea în violenţă domestică, divorţ, avort, abandonul copiilor de către părinţi şi al părinţilor vârstnici şi bolnavi de către copii, delincvenţă juvenilă, indiferenţă faţă de suferinţa altora, suicid, dorinţă de câştig material imediat şi cu orice preţ, alcoolism şi droguri, concubinaj”, ceea ce denotă că dacă astăzi, în materie de ştiinţă, progresele omului sunt considerabile, în ceea ce priveşte educaţia, lucrurile lasă mult de dorit. Când moralitatea vieţii personale şi publice are un preţ tot mai mic, omul devine vulgar şi decade, dar într-o asemenea societate bântută de criză, învăţătura pe care o propune creştinismul de două mii de ani a creat civilizaţia şi cultura europeană, care au dat vieţii omului un sens superior, transformând-o şi înnobilând-o mereu cu atâtea valori de necontestat. Dar, d-ra inspector, ştim că se apropie sărbătorile de iarnă şi mai ştim că în esenţa sa, creştinismul ortodox român a avut un rol decisiv asupra spiritualităţii româneşti din toate domeniile şi din toate timpurile, pentru a aminti doar obiceiurile noastre populare, multe dintre ele precreştine, care n-au fost niciodată interzise de Biserică şi care au sfârşit prin a fi asimilate credinţei ortodoxe. Iată, basmele românilor ca şi poezia populară românească, au ceva din bunătatea sufletească a creştinului ortodox, care în orice împrejurare este îngăduitor până şi cu cel care îi face rău! În acest fel, este răbdător şi aşteaptă cu încredere ca Bunul Dumnezeu să-i facă dreptate aici, pe pământ. Ei, bine, tocmai această spiritualitate creştin-ortodoxă, ne ajută să asociem oamenii cu societatea în care trăiesc! Situaţia aceasta, delicată şi grea, în care ne găsim astăzi, nu poate fi pusă, în mod evident, pe seama credinţei noastre creştine, ci, am putea să ne gândim mai degrabă la păcatele noastre, la lipsa noastră de credinţă, la ceea ce facem şi la ceea ce gândim, la ceea ce ar trebui să facem pentru educaţia copiilor noştri!
