Apărut de curând la Editura Contrafort din Craiova, volumul de versuri „Căderea în amurg”, propune o nouă voce tânără în peisajul poetic al Gorjului. Autoarea acestui volum, Oana Florea, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, a ales să străbată şi dificilul drum către astre.
Oana Florea a debutat cu poezie în revista „Jurnal 11” a Şcolii Generale „Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu, apoi, la liceu, îndrumată de profesorul Andrei Popete, a continuat această pasiune, debutând editorial cu volumul „Căderea în amurg”. „Autoarea surprinde, la cei 17 ani ai săi, prin curajul de a-şi asuma „căderea în amurg”, ca ulterioară înălţare în propriul sine. Căci acel „cunoaşte-te pe tine însuţi”, celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat, cu toate că e un examen, dintre cele mai severe, la care trebuie să te supui permanent”, declară profesorul Popete. Talentul Oanei Florea se reflectă nu doar în versurile sale, tânăra fiind apreciată şi de către preşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Gorj, profesor doctor. Zenovie Cârlugea, care la cea de-a IV-a ediţie a Colocviilor de critică şi istorie literară ale revistei „Portal Măiastra” Colocviilor, i-a înmânat o diplomă din partea Societăţii. La Concursul Naţional „Tinere condeie”, etapa judeţeană, a obţinut locul I, în aceste zile aşteptând şi rezultatele etapei naţionale. Revenind la volumul său de debut, tânăra ne-a mărturisit că a lucrat la acesta trei luni. „Îmi place să scriu poezie, în special versuri albe, fără rimă. Aceasta subjugă metaforele. Abordez în versurile mele diverse teme, în special despre timp şi ireversibilitatea sa, despre îngeri, dar şi despre existenţialism”, ne-a declarat Oana Florea. Contemplativ, universul poetic este pentru autoare, fereastra deschisă larg cititorilor săi spre al său destin: „Priviri dezbinate / cioplesc lumina / – secunde plăsmuind / timpul / aceluiaşi destin / rescris / din amintiri”. Ce impresionează la Oana Florea este calitatea versului: atent gândit, cerebral, bine structurat. O revărsare de metafore existenţiale inundă poezia sa, la nivel expresiv, senzorial („O decadenţă / amară / între răstimpuri / – zeii ucişi / cu pietre / şi oameni / ce-şi construiesc / din lut / noi idoli”). Aceasta promite că nu se va opri aici, în prezent lucrând la un nou volum de versuri: „Îmi place să cred că încă avem nevoie de poezie. Este, dacă vreţi, o formă de eliberare, de exprimare a stărilor interioare. A fi poet nu mai înseamnă să porţi sub cămaşă o aripă îngerească, să faci din sângele tău o torţă veşnic arzând, să crezi că miracole sunt iarba, arborii, fluturii, fiecare apus sau răsărit de soare. Poezia este o stare…”
