Oamenii străzii „se tratează” de frigul din stradă, la spitalele din judeţ
Sunt oameni pentru care orice mână întinsă contează. În România anului 2012 străzile sunt pline de oameni care nu-şi mai găsesc locul în societate şi care stau la mila statului, pentru a le da şi ultima fărâmă de demnitate. Incredibil, însă….dar adevărat. Pentru că nu au unde se duce şi pentru că, pentru unii dintre ei, familia nu mai este demult un cuvânt „familiar”, oamenii străzii stau internaţi cu lunile în spitalele din judeţ, pentru a primi îngrijirea necesară. Unde mai pui că, aici, în comparaţie cu strada, primesc mâncare, un pat cald şi afecţiune din partea medicilor. Din păcate, situaţia devine îngrijorătoare iar spitalele sunt practic obligate să ia în spate o sarcină care nu le aparţine. Costurile de întreţinere sunt enorme, iar pacienţii par că nu mai vor să plece, neştiind că unitatea spitalicească nu s-a transformat peste noapte în adăpost social.
Problemele familiare, alcoolul, anturajul prost sau pur şi simplu nepăsarea îi aduc pe mulţi dintre gorjeni în stadiul de a locui pe stradă. Unii dintre ei, însă, ar face orice pentru un adăpost cald, un adăpost unde pot primi hrană şi unde pot practic să se simtă „acasă”. Unde mai pui că unii dintre ei profită de orice situaţie pentru a ajunge în astfel de „adăposturi”. Oamenii străzii, care ajung la spitalele din judeţ, la urgenţă, din diferite motive par practic de neclintit atunci când vine vorba de externare. Nu au acte, documente, nu au identitate iar de aici începe un lung şir de probleme, care par să îngreuneze din ce în ce mai mult sistemul medical şi activitatea din unităţile spitaliceşti. La Secţia Neurologie din cadrul Spitalului Judeţean Târgu-Jiu se află internaţi astfel de oameni, care nu au casă, documente, viaţă şi care practic stau la mila spitalului, pentru a primi un adăpost şi o masă caldă. Frigul pare să fie tratat la spital şi de aici începe calvarul. Costurile de întreţinere sunt enorme pentru conducerea unităţii, astfel că nu mai rămâne decât să se apeleze la instituţiile de protecţie socială, care le pot oferi alternative celor în nevoie. Directorul medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă, Cristina Căliman a vorbit despre această problemă, declarând că prelungirea spitalizării îngreunează foarte mult activitatea medicală. „Din păcate, în ultimul timp am constatat un fenomen îngrijorător la nivelul spitalului. Este vorba de persoanele de vârsta a treia şi nu neapărat de vârsta a treia, pacienţi de peste 50 de ani care sunt internaţi de urgenţă în secţiile de neurologie internă, cardiologie, pacienţi ale căror acte au expirat, nu au familie, nu au domiciliu. Noi rezolvăm partea de urgenţă, dar din păcate prelungim spitalizarea pentru că după aceea trebuie să ne ocupăm şi din punct de vedere social de ei. Acest lucru ne îngreunează foarte mult activitatea şi presupune nişte costuri suplimentare pentru spital. Este un fenomen îngrijorător, de aceea aş ruga organele abilitate de protecţie socială să ne ajute în demersurile noastre”, a spus Cristina Căliman.
Medicul Mariana Frăsie: „Ne luptăm cu morile de vânt”
Sistemul de protecţie socială din România are lacune iar acest lucru par să-l recunoască şi medicii, care, în astfel de situaţii se văd nevoiţi să prelungească perioada internării pacientului, chiar şi la patru luni. Realitatea este vizibilă şi palpabilă chiar în saloanele spitalului târgujian. Cazurile sociale s-au înmulţit iar criza financiară pare să fie singurul motiv pentru care s-a ajuns la această situaţie. Poveştile oamenilor străzii le cunosc pe îndelete medicii care lucrează în spitale şi care se confruntă direct cu situaţia precară a acestora. Unii au fost abandonaţi de poprii copii, alţii au plecat de acasă, din diverse motive şi pentru mulţi dintre ei alcoolul a devenit cea mai bună soluţie de a exista şi de a uita de toate grijile. Tot alcoolul l-a adus şi pe un bătrân la urgenţe. „De patru-cinci ani s-au înmulţit cazurile sociale, motivul nu îl ştim, credem că sărăcia. Sunt foarte multe persoane plecate în străinătate şi abandonează părinţii, fraţii, cu probleme. Am fost nevoiţi de multe ori să ţinem un pacient patru-cinci luni până i s-a efectuat buletin să chemăm camera mobilă, să efectuăm acte, să se facă anchete sociale. Se creează un indice de aglomeraţie. Întâmplător sunt paturi libere, avem acum două cazuri sociale, în acelaşi salon. Unul este chiar boschetar, un mare consumator de alcool, care a fost adus în unitatea noastră confuz, dezorientat, nu putea să meargă. Abia am reuşit să facem rost de buletinul dumnealui să facem demersurile necesare pentru a-l da la un cămin de bătrâni, pentru că nu are din ce să se întreţină. Dumnealui prezintă o afecţiune care se pretează la o intervenţie chirurgicală, însă, acesta este sistemul, nu sunt bani. Ar trebui 15 milioane pentru o piesă, o să se efectueze tratament corespunzător, însă, mai mult nu se poate face. Are ajutor social, l-a băut. O să îl dăm la Căminul de Bătrâni de la Suseni, nu îl putem trimite acasă, pentru că va muri acolo, singur”, a spus medicul Mariana Frăsie.
„O să mă duc la un vecin după ce plec de aici”
Aproape abătut, confuz şi cu privirea stinsă, un bătrân, de care familia a uitat a spus că situaţii există şi că desigur, după ce va fi externat, va merge să locuiască la un vecin. Realitatea poate este alta, însă, cuvintele omului par să întregească situaţia iluzorie în care se află. „Acum am venit în spital aici, de nouă săptămâni sunt aici. Unde locuiesc eu în Suseni, o vecină lucrează aici, în spital, m-a luat de acasă şi m-a adus la spitalul acesta aici. M-a internat şi m-a găsit cu varice. Am avut casă dar soţia a murit acum doi ani, a lucrat la Sanatoriul Dobriţa. Am trăit cu ea 22 de ani, am o fată, dar…O să mă duc la un vecin după ce plec de aici”, a spus pacientul. Nu este singurul în astfel de situaţii. Medicii trag un semnal de alarmă şi cer sprijinul instituţiilor abilitate, de protecţie socială, pentru ai ajuta cu astfel de cazuri, pentru că spitalul nu poate servi drept adăpost social sau centru de bătrâni.
Alina Toader, Direcţia de Protecţie Socială: Noi nu putem asigura partea medicală
Sistemul de protecţie socială pare să devină şi mai îngreunat atunci când pacienţii prezintă diferite afecţiuni. Spre exemplu, adăpostul social din Târgu-Jiu poate prelua oamenii străzii, aşa cum cere „fişa instituţiei”, însă, nu le poate acorda şi asistenţă medicală. „Am avut astfel de situaţii şi am preluat astfel de cazuri, singura condiţie este ca acei oameni să nu aibă nevoie de asistenţă medicală în continuare, pentru că centrul nostru, adăpostul pentru persoanele din stradă nu poate asigura asistenţa medicală. Noi avem Casa Iris, care este un adăpost pentru aceste persoane, dar nici pe departe să le asigurăm tratament medicamentos sau supraveghere medicală. Au fost situaţii când ni s-a cerut sprijinul, nu am putea spune că am refuzat, dar am discutat cu reprezentanţii spitalului şi le-am explicat acest lucru, pentru că mulţi într-adevăr vin datorită stării de sănătate, însă nu putem asigura partea medicală”, a spus Alina Toader, reprezentant Direcţia Publică pentru Protecţie Socială. Capacitatea adăpostului social, Casa Iris este de 16 locuri pentru bărbaţi, 16 pentru femei. Aşa cum au spus reprezentanţii direcţiei, au fost şi situaţii în care s-au completat aceste locuri, însă, „noi ne pregătim pentru price situaţie, chiar de urgenţă. Nu am lăsat oamenii în stradă. La Casa Iris mai sunt locuri libere, pentru că încă nu este sezonul rece. În perioada sezonului rece vin mai mulţi”, a mai spus Alina Toader.
