Mihai Gîrcu a ales să își facă debutul în lumea artei plastice în orașul său natal, Târgu Jiu. Ajuns la vârsta de 70 de ani, acesta a expus, pe simezele Muzeului Județean de Istorie, 62 de picturi în care privitorii regăsesc crâmpeie din viața sa, în care a acumulat o experiență vastă. Mihai Gîrcu a cunoscut diferite valențe ale lumii. Acesta a trăit timp trei ani în Egipt și 17 ani în Maroc, astfel că a intrat în contact și s-a familiarizat cu moduri de viață și culturi diferite. Gorjeanul nu a uitat nici viața de odinioară de la țară și legătura dintre om și animal.
„Am revenit în orașul natal animat de ideea de a deschide o expoziție de pictură, ca un omagiu adus gorjenilor iubitori de artă, cultură și civilizație. Cu ajutorul conducerii Muzeului Județean, am reușit să expun lucrările
Am încercat să pictez lucrări care să nu fie fotografice, adică să nu insist asupra detaliilor, cromaticii și acurateții. Din contră, am dorit să las privitorul să analizeze singur, să mediteze și să interpreteze singur picturile pe care le privește. În privința tematicii abordate, am încercat să mă adresez tuturor categoriilor de vârstă. Aceste tematici sunt caracterizate prin câteva cuvinte cheie, cum ar fi viața la țară, portrete, cromatică florală, portrete, peisaje exotice, având în vedere perioada petrecută în Maroc. Tehnica folosită este acrilic, ulei pe pânză sau carton. Sper ca lucrările expuse să fie un dialog între pictor și privitor, ținând seama că nu tot ce place pictorului place și publicului“, a spus Mihai Gîrcu.
Lucrările sunt realizate în decursul vieții artistului, începând cu anul 1978.
Acesta este pasionat de pictură din copilărie. În anul 1968 a absolvit Școala de Arte Populare din Târgu Jiu.
Egipt, prima experiență
Mihai Gîrcu a absolvit Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, după care a urmat Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini din Pitești, după care a fost repartizat să lucreze la fabrica „Tractorul“ din Brașov. Acesta a mai terminat, în anul 1986, și Facultatea de Autovehicule Rutiere din Brașov.
„Am lucrat ca inginer la Departamentul de punți motoare. În anul 1986 am plecat în Egipt, pentru că unitatea noastră livra multe tractoare în această țară. Am lucrat în Egipt până în anul 1989. A fost o experiență frumoasă și plină de învățăminte. Am văzut două dintre minunile lumii, și anume piramidele, biblioteca din Alexandria, Valea Regilor și în peninsula Sinai am vizitat Mănăstirea Ecaterina, unde am întâlnit și un călugăr român“, ne povestește Mihai Gîrcu.
Admis să predea la universitatea din Casablanca
După evenimentele din decembrie 1989, fabrica „Tractorul“ a decăzut. Când sfârșitul unității se apropia, Mihai Gîrcu a decis că trebuie să se reprofileze.
„Când am constatat că fabrica este pe cale de închidere, am susținut un test la București pentru a preda la o universitatea din Maroc. În urma acestui test, am fost selectat să merg în Maroc pentru a preda la universitate disciplina Mecanică Auto. Înainte de a începe activitatea am urmat cursuri pregătitoare susținute la o filială a Universității din Toulouse.
Am predat la universitatea din Casablanca, capitala economică a Marocului, un oraș deosebit de frumos. Aproape toată industria Marocului este concentrată în Casablanca, unde se îmbină arhitectura veche cu cea nouă. Oamenii sunt ospitalieri și binevoitori. M-a impresionat ospitalitatea lor“, a relatat Mihai Gîrcu.
Preda cursurile în limba franceză
Studenții pe care i-a avut la universitatea din Casablanca au fost studioși și cea mai mare parte dintre ei s-au angajat la o fabrică de autoturisme: „Cursurile erau predate în limba franceză. Când am ajuns în Maroc, în anul 1999, încă se studia carburatorul, iar în doi ani totul s-a transformat și a fost nevoie ca totul să fie luat de la capăt.
Studenții erau foarte disciplinați. Cei mai mulți au ajuns să lucreze chiar la fabrica de autoturisme Dacia de la Tanger“, a explicat fostul profesor.
Experiența trăită în Maroc l-a marcat pe Mihai Gîrcu. Acesta ne povestește că o dată pe săptămână se pregătea o mâncare tradițională. Mihai Gîrcu a mai precizat că sistemul de protecție socială prevedea prețuri reduse la jumătate pentru populația săracă: „O mâncare tradițională este cușcuș care se găsește vinerea pe toate mesele pe care îl fac din mălai, carne și legume. Este singura țară din lume care produce uleiul de argan. Este răspândit și se folosește chiar și în industria cosmetică.
Exista un sistem interesant de protecție socială, în sensul în care persoanele cu venituri reduse beneficiau de o reducere la achiziționarea de produse. Astfel, puteau să cumpere, în baza unui document, aceleași produse la jumătate de preț față de persoanele înstărite“.
