Soarta României decisă de maghiari

Sfârtecarea României în regiuni, aşa nitam-nisam, la cheremul unora care au visat cumva peste noapte, sau, mă rog, cum au premeditat cu ceva timp în urmă, a fost stopată de maghiarii de la UDMR. Partidul Democrat Liberal în frunte cu Traian Băsescu, a fost obligat să facă pasul înapoi în faţa redutabililor negociatori maghiari, în demersul lor de a purcede la împărţirea României în regiuni, sau super-judeţe, cum o fi avut în plan să le denumească, fără a obţine prin referendum, acordul populaţiei. De fapt nu este de mirare că maghiarii decid într-un fel sau altul soarta ţării noastre. Din 1996 încoace, UDMR a făcut parte din toate guvernele României, şi de fiecare dată acordul sau dezacordul lor a fost hotărâtor, în ceea ce priveşte luarea unor decizii majore, în special atunci când interesele formaţiunii politice, sau cele ale minorităţii maghiare s-au simţit lezate. Chiar şi zilele imediat următoare Revoluţiei Române din anul 1989, îl găsiseră ca prim erou pe preotul reformat maghiar Laszlo Tokes, personaj care actualmente este europarlamentar din partea UDMR. Tokes, cel care este suspectat că ar face parte oarecum din apanajul lui Băsescu, fiind încurajat să îşi formeze un nou partid în cadrul minorităţii maghiare, pentru ca UDMR să nu mai poată trece pragul electoral la viitoarele alegeri. De altfel, se presupune că nu întâmplător, Revoluţia de la Timişoara a izbucnit prin arestarea lui. Acestea sunt oarecum lucruri mărunte, referitor la soarta românilor decisă de către unguri. Grosul s-a petrecut în evul mediu, şi a continuat până la data de 4 iunie 1920, când prin Tratatul de la Trianon, s-a făcut o dreptate istorică, Transilvania fiind recunoscută ca fiind parte a României, în urma tratativelor dintre Puterile Aliate şi Ungaria. În toată această perioadă, fie Ungaria, fie Imperiul Austro-Ungar, se făcuseră stăpâni pe Transilvania, angrenând în diferite conflicte şi celelalte două principate române. Revenind la vremurile noastre, se poate constata că UDMR, îi dă mari dureri de cap lui Băsescu. Pasul înapoi făcut de PDL, de Băsescu personal, este unul obligatoriu, deoarece un conflict mai acut cu formaţiunea politică a minorităţii maghiare, putea conduce la un dezechilibru al puterii prin pierderea majorităţii parlamentare. Ambele variante lansate de PDL-Băsescu, şi anume opt regiuni (super-judeţe), sau opt super-judeţe şi două judeţe, Harghita şi Covasna, au fost respinse de maghiari. Nu întâmplător, ci, pentru simplul, dar totodată explicabilul fapt, că nu le convine. Ei de fapt ce vor? Vor o regiune autonomă formată din judeţele Harghita, Covasna, Mureş, dar şi nişte reglementări speciale pentru ţinutul secuiesc din celelalte judeţe, cu alte cuvinte se poate crede că ar urmări crearea unui culoar din centrul României, până la graniţa cu Ungaria, via Cluj, Sălaj, Bihor, Satu Mare. După eşecul negocierilor de ieri dimineaţă, preşedintele s-a prezentat în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, pentru a mai drege cât de cât, busuiocul. În sală erau prezenţi doar reprezentanţii puterii, opoziţia condiţionându-şi prezenţa, de scuzele pe care ar trebui să le ceară Băsescu în faţa regelui. Pe final, s-a atins şi problema regionalizării, rămânând ca reluarea negocierilor să se desfăşoare după vacanţa parlamentară. Până una, alta, românii se bucură de neînceperea „degringoladei” pusă la cale de PDL-Băsescu, graţie piciorului pus în prag de UDMR, formaţiunea politică a maghiarimii din România.