Sindicatul Mine Energie Oltenia va continua demersurile la Ministerul Energiei şi la ANRE pentru ca CE Oltenia să nu mai fie vitregită pe piaţa de energie, spre deosebire de alţi producători de energie, cum ar fi cei ce produc energia regenerabilă. În cadrul emisiunii „Punctul pe I”, vicepreşedintele SME Oltenia, Gabriel Bălăceanu, a declarat că: „ne vom implica în continuare în soluţionarea unor probleme ce afectează activitatea companiei, şi aici mă refer şi la taxa de injecţie. Noi am plecat pe un drum, în care aşteptăm pentru cea de-a doua jumătate a anului să venim cu ceva în plus pentru salariaţi. Am avut ideea de a ne implica în rezolvarea unor probleme, gen –taxa de injecţie, practic am dori să se rezolve o nedreptate. Dorim să intervenim la Ministerul Energiei pentru cei 600 de MWh de care are nevoie CEO pentru cea de-a doua jumătate a anului”, a explicat Gabriel Bălăceanu. Că sunt şanse ca CEO să răzbească cu bine peste acest an reiese şi din faptul că acest colos energetic a reuşit să facă rost de banii necesari achiziţionării certificatelor de dioxid de carbon, până la finele lunii aprilie. De altfel, chiar şi Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declarat la un post local de televiziune că ar fi păcat ca această companie să nu reziste pe piaţă, acesta promiţând la întâlnirea de semnare a protocolului cu sindicatele că se va implica în soluţionarea acestor probleme, pe care compania le are pe piaţa de energie.
Piaţa internă, singura şansă?!
Surse de încredere au susţinut ideea că, pentru acest colos energetic, piaţa internă de vânzare a energiei reprezintă o situaţie mai acceptabilă decât exportul de energie. Exportul de energie pare, cel puţin la prima vedere, a nu mai fi un lucru avantajos, în condiţiile în care pe lângă taxa de injecţie- TG, ce se ridică la 12,32 lei, compania ar mai trebui să achite şi o taxă de traversare a frontierei –ATC, a cărei valoare oscilează între 5-7 euro, costuri plătite pentru a vinde pe termen lung MW –ul cu doar 32-33 de euro, după cum susţin specialiştii. Un simplu calcul demonstrează că nu este avantajos pentru companie să exporte energie, ofertele făcute indicând un preţ de vânzare al MW-ului în Muntenegru cu 40 euro, puţin comparativ cu toate cheltuielile suportate de societatea de stat, care includ şi plata certificatelor de dioxid de carbon. Practic, CEO ar trebui să vândă MW-ul la 160-170 de lei pentru a nu se înregistra pierderi, şi nu la cei 40, respectiv 33 de euro propuşi de potenţialii parteneri străini. Opinia specialiştilor din CEO este aceea că ANRE ar trebui să asigure o piaţă corectă de energie pentru toţi producătorii din domeniu, indiferent de tipul de energie produs. Aceştia consideră că nu este normal ca din Ungaria să fie rezervat pe PZU pentru a intra în România o cantitate de 1387 MW, iar din România în Ungaria sunt rezervaţi 13 MW.
