Copiii mileniului 3

Lunea viitoare începe școala şi se redeschid toate problemele cornice ale învăţământului românesc. În școli curățenia nu este terminată deoarece edilii au avut treabă cu politica, de două ori, odată la alegerea sau realegerea lor și altă dată la marea isterie națională a suspendării președintelui. Cu banii aruncați la tomberoanele votului, școlile ar fi fost reparate și ar fi arătat boboc. Nu știm cum vor arăta manualele, dar știm ca bunăvoința autorităților față de familiile sărace a scăzut direct proporțional cu nemulțumirea profesorilor faţă de retribuția depresivă, accentuate de procesele cu statul pentru lefuri. Copiilor nu le mai pasă de bacalaureatul în două trepte, pentru că ei sunt cei mai afectați. Cu tații și mamele plecați după bani prin toată Europa, ei au rămas acasă cu bunicii si calculatoarele, adică între boală și izolare. Alocația tăiată de la rădăcina nu mai ajunge nici pentru cumpăratul unei pâini oarecare ce sa mai vorbim de acadelele contaminate de inflație. Viața practica ordinii sociale naturale, legăturile interumane, obligația firească de a ocoli răul şi alte chestiuni pedagogice sunt înlocuite de manuale alternative, unde nu întâmplător sfinții şi demonii se confundă. Genialitatea a dispărut iar rechemații vin la catedra să înlocuiască dascălii generoși şi de aceea înclinațiile copiilor pentru învăţătură şi profesii rămân în planul secund. Școala pășește ușor, ușor către absurditate şi nu este de mirare că spiritual național este în mare primejdie. De altfel, nici politicienii cei mari nu sunt aduși în fata națiunii de vreo urmă de patriotism ci doar de interese meschine. Anul acesta clopoțelul a sunat puțin mai la dreapta şi ce bine ar fi dacă sunetul lui ar fi apărat de paraziții care îi manipulează către o stare de abandonare la fel cum au fost abandonate pe rând tradițiile, averea națională, istoria adevărată şi dragostea de neam, glie şi copii.