Grecia – butoiul cu pulbere al Uniunii Europene

La ora la care scriu, tocmai s-a încheiat votul din Parlamentul elen, în urma căruia s-a dat girul austerităţii. Protestele manifestanţilor, luptele de stradă, violenţele de la Atena, toate tensiunile acumulate la un loc, au creat o presiune extraordinară asupra parlamentarilor greci, care au avut de trecut examenul unui vot la vedere. Trebuie să recunoaştem, că românii, contestatarii austerităţii, cei care au avut habar cu adevărat de ceea ce se întâmplă în Grecia, au stat cu ochii pe emisiunile de ştiri. Nu neapărat pentru a vedea desfăşurarea evenimentelor din stradă, în primul rând pentru a vedea rezultatul votului care ne privea şi pe noi în mod direct, ca fiind un stat membru al Uniunii Europene. În situaţia în care Grecia nu ar fi trecut acest vot istoric, dată fiind situaţia economico-financiară dezastroasă în care deja se afla, ar fi intrat cu siguranţă în situaţie de insolvabilitate, iar împrumuturile FMI, cât şi ajutoarele din partea Uniunii Europene, ar fi încetat imediat. Starea de austeritate instalată în urma votului din Parlament, dă posibilitatea Greciei de a primi ajutoare financiare necesare atât pentru mult sperata redresare a economiei, cât şi pentru asigurarea fondurilor pentru plata pensiilor şi a salariilor. Germania, ţara cu cea mai puternică şi mai stabilă economie din UE, îşi exprimase deja intenţiile de încetare a ajutoarelor pe care de altfel i le-a tot dat Greciei, datorită nemulţumirilor exprimate de cetăţenii germani. Moneda unică europeană, euro, a creat nemulţumiri atât de ordin economic, cât şi de ordin social, în mai toate ţările care au renunţat la moneda proprie, printre care şi Grecia. Chiar şi Germania, care este locomotiva Uniunii Europene, se pare că are orientări de a reintroduce în circulaţie moneda naţională, marca. Intrarea Greciei în faliment, ca stat, ar atrage după sine mari convulsii economico-financiare, în primul rând în ţările care au o stabilitate precară. Se estimează că următoarele state care ar putea urma Greciei, în cazul în care criza economică va persista, dar şi în cazul în care nu vor fi luate măsurile interne de prevenţie, vor fi Portugalia şi Irlanda. Nici România nu stă mai bine, dar la noi se pare că intervenţia FMI, a fost determinantă. De ce totuşi românii au salutat votul de austeritate din Grecia, în timp ce în ţara noastră nici nu au vrut şi nici nu vor să audă de aşa ceva? În România sunt foarte multe bănci elene, la care românii au împrumuturi. În situaţia unui crah financiar în bătrâna eladă, românii datornici ai acestor bănci ar fi avut de neplăcuta surpriză a unor dobânzi insuportabile. O altă explicaţie ar consta în faptul că în Grecia niciodată nu s-a pus problema că banii s-ar scurge ghiotura, pe nişte canale dubioase, şi nici nu s-a făcut dovada că se fură ca-n codru, în timp ce în România, evaziunea fiscală, economia subterană pe tot ansamblul ei, e la ea acasă. În Grecia regimul de austeritate era inevitabil, deoarece toate alternativele au fost epuizate. În România, dacă grija puterii ar fi stabilitatea ţării şi nu sălile de sport la 30 de milioane euro, kilometrul de autostradă la alte multe zeci de milioane de euro, etc., etc., nici nu s-ar putea pune vreodată problema unei austerităţi, cum de altfel nici nu trebuia pusă. Vă daţi seama ce „inginerii” financiare s-ar putea produce, dacă cerberii FNI nu ar sta cu ochii pe noi! Se zice pe la colţuri că preşedintele Greciei Karolos Papoulias, ar fi venit la Bucureşti în aceste momente grele pentru ţara sa, să-i ceară lui Băsescu „indicaţii preţioase” pentru ieşire la liman, pe diferite „teme” …