O mie şi una de zile

Personajul Emil Boc, cel mai cenzurat şi cel mai reinstalat premier român, a ajuns la incredibila cifră de 1001 de zile de guvernare. Spun incredibilă, pentru că la un moment dat nimeni nu mai credea că va rezista în funcţia supremă, în Guvernul României. Poate numai Traian Băsescu a mai crezut în stabilitatea premierului Boc, dar este posibil ca nici el să nu fi crezut întotdeauna. A fost totuşi un moment de cumpănă pentru primul ministru şi pentru guvernul său, atunci când s-a rupt coaliţia de guvernare PSD-PDL, iar opoziţia devenise majoritară în parlament. Moţiunea de cenzură a trecut, iar primarul Sibiului, Klaus Johannis, era văzut ca şi viitor premier al României. Numai că Traian Băsescu a scos toţi aşii din mâneci, şi de la haină şi de la cămaşă, şi-a retras cârtiţele, a mai făcut el ce-a mai făcut şi cum a făcut, şi a format o nouă formaţiune politică numită UNPR. Împreună cu UDMR şi UNPR, PDL – ul a format noul guvern, condus tot de Boc. Un lucru este foarte clar: cât va fi Băsescu preşedinte, nimeni altul decât Boc, nu va ocupa fotoliul de prim-ministru, pentru că există realul pericol de a nu răspunde oricând şi necondiţionat la comenzile şi ordinele lui Băsescu. Sincer vorbind, lui Emil Boc nu i se pot reproşa prea multe în această perioadă de guvernare, pentru că el, cu siguranţă, nu a avut ceva de spus. De fapt, nu că nu ar fi avut, dar nu a avut cum să spună, cum să mişte în front. Singura lui vină, este aceea că nu şi-a depus demisia atunci când a constatat că este depăşit de situaţie. Dar dacă asta le-o fi fost înţelegerea celor doi, atunci ce să mai zici? Cu siguranţă i s-a cerut să fie doar o marionetă, fiindcă trebuia să figureze cineva acolo, cu numele, de restul ocupându-se Traian Băsescu. Ce i s-ar putea reproşa în linii mari, acestei guvernări, neputându-se vorbi despre guvernarea Boc, deci acestei guvernări făcută de la Cotroceni, sunt destule, dar pentru azi, m-aş rezuma numai la trei lucruri, şi anume: unu, faptul că nu au fost în stare, sau nu au dorit să obţină fondurile pe care Europa vrea să ni le ofere; doi, lăsarea de izbelişte a agriculturii (intenţionat?), care ar putea fi o sursă uriaşă de venituri; şi trei, atitudinea clientelară care a fost şi este una făţişă, dar pe care nu a recunoscut-o niciodată. Ori, cum poţi să treci la jupuirea populaţiei prin atâtea şi atâtea măsuri de austeritate, atât timp cât tu nu faci tot ce se poate pentru obţinerea unor venituri care îţi sunt la îndemână? Acest răspuns trebuie să-l dea românilor, conducătorul absolut, Traian Băsescu, fie al şi prin intermediul pseudo-premierului, Emil Boc.