Tragedia unui miştocar

Poate că nu aş fi eu cel mai îndreptăţit să scriu despre Şerban Huidu şi nenorocirea lui, dat fiind faptul că nici eu nu sunt mai breaz, sau mai bine zis, nu am fost mai breaz. Bine, asta în hotarele modestului meu talent, şi ale spaţiului meu de manevră. Miştocăreala asta, are şi ea nişte limite. Unele sunt legale, altele sunt de bun simţ. Nu poţi să o ţii toată viaţa numai într-o miştocăreală. Ba să te mai şi îmbogăţeşti din aşa ceva, chiar să îţi şi creşti copiii, să-i întreţii, încă în condiţii mai mult decât decente. Să mai ai şi jeep Mercedes la scară, ca al de Butoane, Bercea Mondial, sau mai ştiu eu care personaj excentric, trăitor din nimicuri. Românul s-a născut cu umor, chiar s-a întreţinut cu el, prin urmare umorul este necesar, este de-al nostru. Dar de la un umor fin şi până la a-ţi bate joc de toţi şi de toate, când vrei şi cum vrei, este o diferenţă ca între Găinuşe, spre exemplu, şi Jean Constantin. Sau ca între Huidu şi Dem Rădulescu, sau între Dezbrăcatu şi Alexandru Arşinel. Aceşti monştii sacrii ai umorului, ne-au încântat sufletele cu umorul lor nativ şi delicat, ori de câte ori am avut ocazia să îi vedem. Dar de la umorul lor, superb şi plin de bun simţ, şi până la masochismele celor de la Cronica Cârcotaşilor, este diferenţă ca între Mistreţu şi Amza Pelea. Nu poate să spună nimeni că acei cârcotaşi nu au umor sau nu au stârnit rafale de râs, la emisiunea lor de divertisment. Dar cum spuneam, una e una, alta e alta. Mulţi dintre cei care au fost batjocoriţi de cârcotaşi, fără încetare, s-au făcut de voie, de nevoie, că gustă umorul, că nu e nicio problemă. Dar în mod sigur, în sufletul lor era altceva. Orice fată care comitea o greşeală atunci când prezenta o ştire, era făcută maimuţă, proastă, nătângă etc., etc.. Dacă este să luăm de bază vorbele bătrâneşti, am putea spune că pe Şerban l-a ajuns blestemele celor batjocoriţi. Dumnezeu îi dăduse un avertisment, prin teribilul accident de pe pârtia de schi. I-a dat şi şansa de a trăi şi de a reveni „pe meserie”. Dar dacă a continuat tot aşa, iată ce s-a întâmplat. Dar să nu mai zic nimic, că destul spun alţii, şi tot destul probabil zic ce zic apropiaţii victimelor. Să nu ne luăm de această dată nici după vorbele bătrâneşti, şi să considerăm că a fost urmărit de ghinioane. Personal, cred că va scăpa fără pedeapsă cu executare. Sper să îl vedem din nou pe ecrane, dar nu în ipostaze de miştocar, aşa cum l-am tot văzut, ci, altcumva să îşi etaleze umorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Mai mult decât atât, sper să înveţe că nu poţi trăi bine la infinit, pe picior mare, cu întreaga familie, numai din miştocăreli şi din bătăi de joc.