Canicula n-are suflet, nu are discernământ;
Soarele aruncă bulgări de jăratic pe pământ.
Ea nu are sentimente, drepturile şi le cere,
Nu îi pasă dacă-n juru-i, totul se usucă, piere …
An de an se tot repetă canicula ucigaşă,
Cerându-i tribut amarnic şi vlăstarului din faşă!
Pier izvoare, pier şi oameni, flora se nenoroceşte,
Insensibil, mândru, sadic, astrul zilei străluceşte!
Nici vorbă de-agricultură în aceste situaţii,
Au distrus nenorociţii sisteme de irigaţii…
Au furat ce-a fost posibil; motopompe şi conducte,
Plâng ţăranii, plâng nostalgici, la sistemele defuncte.
Leşină lumea pe stradă, sufletul de sete crapă,
Sunt nemernici de primari ce nu dau un strop de apă …
Zdrahonii stau în birouri „reglaţi” la temperatură,
Dând comenzi prin celulare, oamenilor din căldură.
Blestemând, ars, fript de sete, suspină un muncitor:
„De-ar intra soarele-amiezii şi prin vizuina lor”!…