Face mărţişoare de o viaţă şi pe lângă faptul că îşi rotunjeşte veniturile din acestea, mărturiseşte şi că face acest lucru din pasiune, o pasiune de care nu a putut sta deoparte. Este vorba de Mariana Medrega, o fostă directoare de radio pe care am găsit-o comercializând mărţişoare lucrate manual chiar de ea.
Deşi spune că mărţişoarele handmade nu mai sunt la mare căutare, speră totuşi că oamenii apreciază munca sa pe care o face cu atâta dăruire şi pasiune. Mariana Medrega, pentru cei care nu o cunosc deja, a lucrat şi în presă, ba chiar a patronat şi un ziar, însă nu a putut sta prea mult departe de hobbyul său de a face mărţişoare. Pasiunea sa pentru produsele handmade a început acum peste 20 de ani. Pe lângă pasiune, Mariana Medrega ne-a mărturisit că face asta şi din nevoia de bani, totul pornind încă de pe vremea comunistă când aceasta făcea cercei din mărgele stricate, pe care îi vindea la colţ de stradă, după cum a declarat chiar ea. „Prima dată au fost cerceii pe care îi lucram din mărgele stricate de la prietene sau cercei stricaţi şi asamblam, că nu erau ca şi acum tot felul de componente, îi asamblam pe nichelină şi îi vindeam în colţ de stradă. Când rămâneam fără bani în casă făceam repede 30-40 de perechi în două zile şi veneam şi îi vindeam aici pe colţ, era pe vremea lui Ceauşescu. Le puneam suport de prezentare cartoane de la cartuşele de ţigări”, a declarat Mariana Medrega.
Primele mărţişoare din pene dintr-un burduf de pernă
Aceasta a mai spus că primele mărţişoare handmade erau confecţionate din pene. „Ulterior, prin ’89, mi-a venit ideea de mărţişoare când am găsit într-o tutungerie într-o găoace de nucă, o jumătate de nucă, nişte pene cu doi pui de barză şi în anul următor am pornit de la asta şi am făcut primele mărţişoare din pene dintr-un burduf de pernă”, a mai spus Mariana Medrega.
Totul a început din nevoia de bani
Chiar dacă spune că ar fi mai uşor să achiziţioneze mărţişoare de import, pe care să le vândă mai departe, Mariana Medrega nu poate renunţa la cele lucrate manual, acestea fiind rodul imaginaţiei sale. „Toate acestea le-am făcut pentru că nu-mi ajungeau banii. Deşi aveam serviciu, banii mei şi ai soţului nu ajungeam niciodată, mai ales că aveam şi trei copii de crescut. Norocul meu am fost că în copilărie am făcut o şcoală de arte plastice, mi-a plăcut desenul, pictura şi uşor-uşor în primul an când am vândut mărţişoare, a fost în ’90, şi mi-am luat o pereche de cizmuliţe pentru mine. În 1991, după Revoluţie, chiar a fost foarte bine, atunci am făcut mărţişoare din iederă, din flori uscate, flori presate, cartoane de la ţigări lipite pe ele, catifea. Protecţia la florile uscate o făceam din ambalajele de la cutiile de ciocolată. După aceea am continuat în fiecare an, a fost din ce în ce mai bine. Eu merg totuşi pe lucruri de mână. Am încercat la un moment dat pentru că am văzut că lucrurile au început să se schimbe puţin, e mai lejer să te duci să cumperi, dar în fiecare an, spun că nu mai fac, că mă duc să cumpăr şi vând şi eu ca alţii, dar nu pot”, a mai spus Mariana Medrega.
A demisionat din funcţia de director pentru a-şi continua pasiunea
Mariana Medrega a fost în perioada 1996-2000 directoare la Radio Omega, dar nu a putut sta deoparte de mărţişoare, motiv pentru care a renunţat la acel post pentru a continua să facă mărţişoare şi să le vândă. După ce a plecat de la Radio Omega, aceasta a lansat ziarul „Timpul”, care funcţionat până în urmă cu doi ani. „Am făcut mărţişoare şi în acea perioadă, nu am putut să ies în stradă, fiind director la Radio Omega nu mi-am permis niciodată concediu în perioada februarie-martie. De altfel, de aia am şi plecat de la Radio. Era în anul 2000, în data de 16 februarie, făcusem mărţişoare, voiam să le ies să le vând, am cerut concediu şi nu mi s-a dat şi mi-am pus demisia, iar pe 1 martie am lansat săptămânalul „Timpul” pe care l-am ţinut până acum doi ani”, a precizat Mariana Medrega.
„Este una din tradiţii pe care s-ar putea să o pierdem”
Femeia s-a arătat totuşi dezamăgită de faptul că oamenii nu mai apreciază atât de mult tradiţiile româneşti. Spune însă că nu va renunţa la această pasiune, chiar dacă nu este uşor. „Păcat este că nu se mai poartă, aşa cum se purtau odată. Este una din tradiţii pe care s-ar putea să o pierdem. E Important ca tineretul să înveţe să o păstreze”, a conchis Mariana Medrega.
