Aroganța și disprețul, astea sunt caracteristici ale politicianului de pe malul Dâmboviței, mai cu seamă ăla care se află, ca un semizeu, la manetele Puterii, ăla care decide după cum îl taie capul, soarta tuturor. Nu de ieri, de azi, și-au predat ștafeta putreziciunii morale, de la o guvernare la alta, ca într-o Olimpiadă a imoralității. Vremelnicii locuitori din palatele Puterii de azi, au avut o tresărire discretă, cu puțin timp în urmă, electrocutați de câțiva românași ieșiți la protest, prin piețele patriei: să dialogăm, fraților! Aiurea. Minunea dialogului nici măcar nu s-a produs, a rămas duhnită doar în dioxidul produs de exprimarea fizică a frazei. Atât. Într-o curgere logică a evenimentelor, băieții ăștia din Opoziție, nu puteau trece pe lângă moment și au speculat, cum s-au priceput ei mai bine, căutând să dea decisiva la ficatul portocaliu. Au pus-o de un miting politic, făcut pe genunchi, fără urmă de finalitate, au lăcrimat pe la Bruxelles, trăgându-și mucii, în suspine, că Traian îi bate la fundul gol și nu e drept. Au mai găsit una: grevă parlamentară. Pe asta aș găsi-o, în anumite unghiuri, o treabă bună. Chiar dacă e inedită, rămâne o sculă a democrației, de care se poate folosi, iată, chiar aleși ai neamului. Poate tocmai de aia, că sunt aleși ai neamului. Pe cele mai importante legi, guvernul răchițeleanului minion, și-a asumat răspunderea. Cu alte cuvinte, Opoziția nu a mai putut schimba nici o virgulă, darămite să aibă loc o dezbatere. Ori cum știe orice om, citov la cap, dezbaterea este componentă esențială, atât a Democrației, cât și a Parlamentului. Păi, dacă aleșii de popor, care își zic Opoziție, reprezintă la serviciul lor, în Parlament, o bucată însemnată de românași, mă gândesc că ar fi trebuit lăsați să își aducă o câtă parte de contribuție la legile după care vom funcționa. Nu, Emil a preferat să le arate palma la vorbitor și să își asume el. Halal democrație! Ioan Oltean, cel cu broasca în gât, secretar de partid democrat-liberal, sâsâie, dând din coadă, că abia așteaptă să îi vadă pe greviști fără cazare la hotel, fără mașini, fără bani…Atât a înțeles el, săracul, din toată treaba asta. Că se rezumă la secretare și mașini. Știți cum e, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Surprinzător a fost Ion Iliescu, bunicuța pesedistă, care se întreba de unul singur ”ce e aia grevă parlamentară?”. Un instrument democratic, prin care îți exprimi o nemulțumire, nea Nelule, dar pe vremea lu` matale nu exista asta. Te înțeleg.
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
