Vorbeam în ediţiile trecute ale cotidianului nostru despre cursul de comunicare pentru elevii de top din Motru şi din Valea Mănăstirii, ca fiind un curs mai mult decât binevenit pentru elevii de acolo, care învaţă pas cu pas puţin din tainele meseriei de jurnalist. Acum, după nici câteva ore curs, elevii au învăţat cum să realizeze o revistă cu texte originale vesele, pe mai multe teme. În acest sens, pentru a finaliza corect şi complet această activitate de realizare a unor reviste s-au format mai multe echipe specializate de elevi care se ocupă fiecare cu o acţiune bine definită.
Prima temă propusă de elevii Şcolii Nr.1 din Motru și a Şcolii din Valea Mânăstirii a fost a întâmplărilor hazlii. „Am asistat uimit la un fenomen care a început timid, cu ezitări şi cu suspiciuni. Apoi, treptat s-a transformat într-o acţiune coordonată şi controlată exclusiv de către elevii cursului de comunicare media”, a spus unul dintre coordonatorii acestei acţiuni. În cele ce urmează că vom prezenta un colaj al lucrărilor efectuate de micuţii din Motru şi Valea Mânăstirii.
Hair Stiliștii
„Era o seară de vară la bunici, care se pregăteau să plece la o nuntă. Așa că eu și fratele meu l-am pus pe bunic să ne prindă una din renumitele sale mâțe (albă cu mici pete negre, ca o dalmațiană grațioasă) pentru a ne îndeplini un plan secret. Am hotărât să ne punem în practică talentele noastre de hair stiliști pe pisica bunicilor. Am așteptat ca bunicii să plece și am trecut la acțiune. Fratele meu a luat pisicuța în brațe, a mângâiat-o pe șira spinării și a pregătit-o sufletește pentru ședința de hair stiling. Eu am luat tubul metalic cu vopseaua de culoare galbenă și am pulverizat-o pe tot corpul pisicii. Deoarece șpreiul era foarte rece, pisicuța se zbătea, dădea din gheare și îl zgâria pe fratele meu, la greu. De durere, fratele meu a scăpat-o din mână. Pisica a fugit glonț în casa cea veche a bunicilor. Fratele meu simțindu-se vinovat a fugit în casă s-o prindă. În casă, pisica devenită între timp pantera Bondy s-a dezlănțuit furios. A sărit pe perdele, apoi pe lustră, apoi pe dulap. Fugind cu o viteză mare de noi urmăritorii, de abia o zăreai. Într-un final, fratele meu a reușit să prindă pantera blondă. După ce i-am finalizat noul look de felină, am terminat lucrarea noastră și ne-am dus în casă. Frățiorul meu cel bun s-a ales cu o nouă manichiură și mâța cu o nouă frizură”. (Alexyss Șalavarin)
Tava cu Semințe
„Era o după amiază liniștită la bunici. Și bunicul tot cu pisicile la captură a rămas. Pe soba din dormitor bunica avea o tavă cu semințe. Mie mi-a venit o mega idee în cap. Am luat pisica, am deschis ușa cuptorului și am pus-o culcuș în tava cu semințe. Așa a rămas pisica la copt până seara. Bunicul și bunica au intrat în bucătărie la sobă. Pisica miorlăia încet, apoi foarte încet. Ei nu au auzit-o o perioadă de timp. Dar când pisica coaptă prea tare, a început să de agite în cuptor, a atras atenția bunicii. Aceasta îngrozită de uimire, a deschis capacul cuptorului. Pisica a țâșnit din tava cu semințe încinse direct în capul bunicii care a rămas perplex. Noi, ascunși după ușă nu mai puteam de râs. Ne dureau burțile de atâta veselie. Așa am aflat cum arată o mâță coaptă. Bunicul furios și amuzat în același timp, a luat pisica și a ieșit din bucătărie să o răcească într-un loc ascuns. Noi eram în relații tensionate cu bunicul deoarece nu îl lăsam să câștige niciodată la jocul răzbunării. Așa că ne-a spus să căutăm mâța. Am căutat-o ore întregi în toată casa: după perdele, printre cărți, pe mobilă, sub mese, printre scaune cu lanterna în mână, dar degeaba, tot n-am găsit-o. Deci bunicul ne-a făcut-o încă o dată. Acum aveam scor egal la joc”. (Alexyss Șalavarin)
Șampon Natural & Super Pizza
„Împreună cu doi prieteni de ai mei, am jotărât să mergem să facem o plimbare prin parc. Ne-am pus rolele și am plecat. Eu eram singurul care nu știa să meargă pe role. Cei doi prieteni s-au oferit să mă ajute să îmi păstrez echilibrul și să înaintez corect. După câteva lovituri și căzături serioase, am reușit să învăț să îmi mențin echilibrul și să schiez pe role. Nu a trecut mult timp și am pornit singur pe alee. După două ture am alunecat și am căzut pe trotuar în poziția sud. În acel moment am auzit în spatele meu o voce care se văita foarte tare. Era o doamnă prăbușită pe același trotuar în poziția nord, alături de un carton de ouă sparte sub formă de omletă. Am agățat-o cu rolele când am depășit-o și mi-am pierdut echilibrul. Doamna era stropită cu albuș și gălbenuș pe păr, pe față și pe haine. Eu am rămas stupefiat de cele întâmplate. Doamna, mai rapidă ca mine în reacții, s-a sculat și mi-a dat cu poșeta-omletă în cap. Așa că amândoi eram șamponați natural. După o avalanșă de cuvinte acuzatoare de: bou + neatent + începător + prăbușit a plecat indignată. Prietenii mei care au fost martori oculari la dubla căzătură, s-au amuzat copios. Când m-am ridicat, am observat cucuiul din cap, șamponat și am simțit durerea până la picioare. Durerea s-a transmis și la role, pe care le-am abandonat de atunci definitiv. Ecuația a fost simplă: cucui + șampon + carton de ouă = o pereche de role + bocanci” Gabriel Denis.
Adam + Adam
„Era o zi frumoasă de vară. Soarele cu razele lui strălucea ca un bulgăre de aur. Eu împreună cu Costel am luat undițele și am plecat spre râu. Ne-am așezat pe mal așteptând momentul în care vom prinde peștii cei mari. Dar ce să vezi ? lui Costel i-a venit o ideie trăznită, să ne dezbrăcăm de haine și să intrăm în râu cu undițele. Bălăcindu-ne în apă, deodată s-a auzit un foșnet în tufe. Ieșind pe mal, am zărit pe vecinele Mirela și Ionela fugind cu hainele noastre în brațe. Mare ne-a fost mirarea când ne-am trezit goi pușcă. Nu știam cum să ajungem acasă. Lui Costel i-a venit ideia să ne costumăm ca Adam. Așa că am rupt fiecare câte două frunze din copac și am devenit Adam 1 și Adam 2 cu câte două frunze. Brusc a apărut o problemă: ce să facem cu undițele? Dacă le luam cu noi, rămâneam descoperiți ori în față, ori în spate, sau mai ne trebuia fiecăruia câte o mână. Dacă Bunul Dumnezeu îl proiecta pe Adam cu 3 mâini, eram salvați. Am hotărât să ascundem undițele și să mergem acasă. Cum am trecut de mal, a mai apărut o problemă: doi câini se uitau curioși la noi. Cum ne-au văzut cu frunze în părțile intime au început să latre. Închipuiți-vă că nu puteam să aruncăm cu pietre în ei, deoarece pierdeam frunzele. Așa că am fost nevoiți să mergem prudent pe ulița satului, cu o escortă zgomotoasă de câini. Ne-au văzut mai mulți vecini. Ei se amuzeau și ne dădeau tot feluri de sfaturi. Așa am ajuns la casele noastre fără nici un pește, dar cu câte 2 frunze” (Cristian Berescu).
Vedere de Sus
Era o zi frumoasă de primăvară. M-am dus împreună cu verișoara mea să căutăm ghiocei într-o pădure. Aceasta s-a urcat în pom deoarece credea că va zări mai mulți ghiocei de la înălțime. În fine, s-a urcat în copac și surpriză ! N-a văzut nici un ghiocel. Supărată, verișoara a tot urcat, cu efort, până a ajuns în vârful copacului stufos. Nici de la acea înălțime nu a zărit nici un ghiocel. Cu o faclă în cer și cu alta una-n pământ, a hotărât să coboare. Dar surpriză ! Îi tremura tot corpul de nervi șio în plus a observat că nu se mai putea da jos. Îi era frică să nu cadă. Nu o puteam convinge să coboare. A început să țipe ca din gură de șarpe. Glasul ei mă zgâria pe creier, dar vă dați seama că nu o puteam lăsa singură acolo cocoțată. Ce era să fac ?
Unde era să mă duc ? Am găsit soluția ! I-am spus că trebuie să mă duc la baieși că revin imediat. Am fugit acasă și am chemat-o pe bunica. Altă surpriză. Verișoara mea nu mai țipa, nu mai plângea. Era liniște. Deci am venit să o salvăm și am uitat în ce copac era verișoara mea. După căutări lungi, după strigăte puternice, am auzit un scâncet trist. Am găsit-o pe verișoara mea lipită de copac și speriată tare. Cu greu am reușit amândouă să o coborâm pe verișoară. Era udă. Am plecat acasă. De atunci verișoara mea nu s-a mai urcat în nici un copac. (Gabriela Lăcătușu)
În următoarele ediţii vă vom dezvălui şi alte poveşti interesante….
