Ce credeţi că ar trebui făcut, pentru ca accidentele de muncă din minerit să nu se mai producă?

„Chiar dacă este dotat cu utilaje moderne de ultimă generaţie, mineritul oferă puţin confort, mult efort şi mult risc ,motiv pentru care nu constituie un domeniu de activitate atractiv decât pentru cei lipsiţi de şansă pentru alte joburi. Cu toate ca în minele din Oltenia nu există pericolul, aşa de mare, de acumulări de gaze ca în Valea Jiului, riscul de accidentare nu poate fi eliminat integral, cauzele accidentelor de muncă regăsindu-se în relaţia nemijlocită dintre om şi maşina mai ales daca nu sunt respectate anumite reguli de protecţia muncii care, după peste 40 de ani de minerit modern, acoperă 99% din posibilităţile de accidentare. Din experienţa mea, marcată de multe episoade tragice de care mă simt responsabil şi de care îmi amintesc cu durere, pentru diminuarea la maximum a accidentelor de munca în minerit trebuie respectate şase reguli principale, uşor de reţinut pentru oricine şi cunoscute de majoritatea cadrele de conducere din minerit. 1. Personalul, la locul de muncă nu trebuie să fie obosit, sub influenţa băuturilor alcoolice sau fără echipamentul de protecţie, prevăzut de norme. 2. Personalul nu trebuie să vină în contact cu organele în mişcare decât dacă instalaţia e scoasă de sub tensiune şi nu există pericolul pornirii accidentale. 3. Intervenţiile în instalaţiile electrice sub tensiune este strict interzisă. 4. Instructajul introductiv şi periodic de protecţia muncii trebuie asigurat prin minimum 20 de filme reconstituite cu cele mai reprezentative accidente de muncă mortale sau cu invaliditate. 5. Pentru prevenirea improvizaţiilor şi a lucrărilor superficiale în procesele verbale de recepţie a lucrărilor de revizii şi reparaţii, precum şi în rapoartele zilnice ale conducătorilor formaţiilor de lucru trebuie precizat că sunt îndeplinite normele de protecţia muncii. 6. Trebuie elaborate norme de aplicare a sancţiunilor pentru cele mai frecvente cazuri de nerespectarea normelor de protecţia muncii, ca la circulaţie, încât fiecare să ştie, pe nivelul lui de responsabilitate de ce sancţiune este pasibil la constatarea neregulilor, norme care să fie respectate şi aplicate şi de ITM. Dacă în cazul accidentelor mortale unda sancţiunilor se propagă la fiecare nivel ierarhic, până la nivel de director general (indiferent de concluziile cercetării accidentului), sunt convins că responsabilitatea controalelor s-ar spori iar numărul accidentelor s-ar diminua substanţial. Condoleanţe familiilor îndoliate!” Nicu Bercea