De ce credeţi că absolvenţii Facultăţilor de Medicină nu vor să profeseze în Gorj, având în vedere faptul că spitalele duc lipsă de specialişti?

„Cu speranţa că voi sensibiliza maşinile de vot ale legislativului României (pe care le doare-n cot), înainte de a răspunde întrebării dumneavoastră, la nivelul orizontului meu de cunoaştere în domeniu, aş dori să trag un semnal de alarmă cu câteva informaţii. Pentru fiecare medic şcolarizat în România numai statul cheltuieşte 80milioane lei vechi anual (şase ani), iar la rezidenţiat 210 milioane lei vechi anual (minimum trei ani). Din 2007 până la jumătatea anului 2011 au plecat din ţară peste 9000 medici iar în prima jumătate a anului 2011 şi-au găsit joburi în afara ţării peste 16500 cadre medicale. Dată fiind situaţia de avarie în sistemul medical la nivel de ţară, Gorjul nu poate face excepţie cu atât mai mult cu cât elementele de atracţie şi stabilizare a medicilor în această zonă monoindustrială sunt subrurale nu suburbane. Datorită importanţei şi rolului medicilor în sănătatea unui popor, facultăţi de medicină nu găsim în toate comunele ca pentru jurişti, economişti, ingineri, profesori sau manageri. Un medic care a trăit minimum nouă ani în Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi chiar şi-n Craiova, e greu să accepte benevol din patriotism sau patriotism local să lucreze în Motru, Rovinari, Cărbuneşti, Novaci sau Bumbeşti-Jiu (că nu mai ştiu unde au mai rămas spitale), dacă poate merge în Germania, Franţa, Anglia. Rezidenţii foarte buni, fără susţinere financiară din partea familiei, pleacă în afară iar cei mai puţin buni îşi cumpără posturile în marile centre universitare, aşa cum şi-au cumpărat şi examenele în timpul şcolii. Ce poate să-i atragă pe medici în Gorj? Salariile? Perspectiva profesională? Mijloacele tehnice din dotarea spitalelor? Condiţiile de muncă în spitale? Promovarea pe criterii politice? Nivelul de civilizaţie? Zonele de agrement pentru reîncărcarea bateriilor? Prin aceste întrebări, cred că am răspuns provocării dumneavoastră. Norocul gorjenilor este că totuşi au mai rămas mulţi medici buni, legaţi de părinţi sau mormintele acestora, legaţi de bunurile materiale agonisite de peste 15-20 de ani, legaţi de prieteni şi cunoscuţi. Eu nu sunt îngrijorat de situaţia actuală din Gorj, sunt îngrijorat de ce vom face peste 10-15 ani, dacă se continuă cu indiferenţa politicienilor faţă de constiparea economică, socială, turistică, culturală a gorjenilor. Cel puţin societatea civilă ar trebui să aibă mai multa grijă şi respect faţă de personalul medical. Medicii ar trebui protejaţi precum capra neagră, pe cale de dispariţie. Sănătate gorjeni! « Sănătatea-i cel mai preţios tezaur, câtă fericire gustă un bolnav în pat de aur? (Vasile Militaru)” Nicu Bercea