Elevii cursanţi de la Motru sunt unii dintre cei mai talentaţi copii. Ştiu că valoarea se regăseşte în lucrurile simple şi fac din lucrurile simple adevărate comori. Alexandra Şalavarin este unul dintre copiii talentaţi ai acestui curs de comunicare şi media care ne vorbeşte despre ea, despre personalitatea şi viaţa ei, trăită în cele mai frumoase momente. Cu ocazia Zilei de 8 Martie, Alexandra alături de elevii de la Motru dăruiesc tuturor gorjencelor felicitări „hand-made”, felicitări concepute cu talent şi dăruire.
„Mă numesc Alexandra Şalavarin, am 12 ani împliniţi de evenimente frumoase, ce aparţin adolescenţei mele. Am cinci porecle: Alexa, Alexyss, Alex, Alexu, Alexuţu. Sunt născută în zodia gemeni, cu trei caracteristici: încăpăţânată, tupeisă şi stresantă. Sunt puţin egoistă deoarece, uneori doresc să fiu în centrul atenţiei. Dacă îmi intră în cap un lucru, mă concentrez să finalizez acel lucru. Am un aspect plăcut (câtă modestie) deoarece am un păr lung şi ondulat natural, ten curat şi alb, ochi căprui migdalaţi, gene lungi naturale, nas micuţ, gură mică cu buze frumos conturate, gât lung, trup armonios şi potrivit de înalt, mâini cu degete lungi şi picioare lungi. Nota mea: 9,15.
Bineînţeles că sunt elevă premiantă la materiile care îmi plac a clasei a 6-a de la Şcoala Generală Maziliu Vipie Gheorghe din comuna Cătunele. Să vi-l descriu şi pe iubitul meu actual, Ionuţ, un tip cool din clasa a VIII a aceleaşi şcoli. Este blond, înalt şi bine făcut, glumeţ cu mine şi deştept în relaţiile cu mine şi cu ai mei, Acţionează hotărât când îşi pune ceva în cap, Îmi place că nu este gelos pe nedrept şi nu este curios. Nota lui finală: 8.60. De mică am avut şansa să am profesoare foarte bune. Învăţătoarea mea Georgeta Vasile mi-a călăuzit primele mele talente date de Bunul Dumnezeu şi mi le-a şlefuit cu răbdare şi cu perseverenţă.
Eu sunt o fiinţă deşteaptă, dar şi puţin puturoasă. Recunosc că acasă trebuie să fiu împinsă de la spate pentru a finaliza lecţiile care nu îmi plac. Mama mea este pe post de supervisor. Mă controlează insistent şi clipă de clipă în toate acţiunile mele: ce şi cât mănânc, cum şi cu ce mă îmbrac, cum fac sau nu fac curat, cu cine şi ce vorbesc pe mobil, cu cine şi cât vorbesc pe net, ce am şi ce nu am în sacul de şcoală, ce şi cât vorbesc pe mobil. Deci sunt nevoită să îmi şterg toate mesajele pe care le primesc pe mobil, pentru a fi „curată”. La fel este şi fratele meu Cătălin, care mă spionează neîncetat şi îmi urmăreşte direct şi indirect toate acţiunile mele. Şi el este îndrăgostit de colega lui de clasă, Dani, o superbă gemeniancă. Eu nu îl spionez şi nu mă amestec în viaţa lui privată de tânăr sportiv viguros. Aşa că în scurtul meu timp liber pe care îl mai am îmi place să desenez, să compun poezii si să transcriu gândurile mele în proverbe. Diriginta mea, care este şi profesoară de limba română este atentă la progresele mele pe care le-am dobândit în comunicare şi exprimare. Deci concluzionând, timpul meu zilnic este împărţit în trei porţiuni:
1. orele petrecute la şcoală (7.00 -14.30)
2. orele de acasă controlate de cei 2 bodyguarzi (15.00 -20.00)
3. orele mele private necontrolate (20.15 – 22.30)
Pasiunea mea desenul
Desenul mă relaxează, iar combinaţia elegantă a culorilor mă încântă. Ascult şi fredonez încet, doar pentru mine, melodiile mele preferate, gândindu-mă la ceva secret şi plăcut pe care să îl aştern pe un desen artistic. La şcoală am început să desenez pentru prima oară în clasa a 5-a, fiind îndrumată de simpaticul meu profesor de desen (care este şi profesor de sport). Aşa că primele mele desene au amprenta unor scene sportive, cu linii drepte, cu tematici de forţă, cu amprentele unor culori dure şi luminoase. Apoi desenul meu a început să se mai cizeleze. A luat forme mai dulci, a abordat subiecte mai delicate: dragoste, credinţă creştină, flori, inimi, floricele, stele. Cu ajutorul lui Dumnezeu voi progresa.
Scrisul
Ştiu din Geneză un citat care mă fascinează şi astăzi: „La început era Cuvântul, Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul”. Am început pentru prima oară să scriu şi să împletesc poezii în clasa a 2-a, când Doamna Georgeta Vasile, învăţătoarea mea m-a pus pe mine şi pe colega mea Amalia să compunem o poezie şi o rugăciune, cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun. iar eu am scris o poezie la care doamna m-a ajutat foarte puţin. A doua zi doamna a dus-o la un concurs judeţean. Poezia mea şi rugăciunea mea, au luat premiul 1.
Proverbe
Proverbe am scris gândindu-mă cum este să dai sfaturi oamenilor, iar ei chiar să te asculte. Când scriu ceva merg la marginea pădurii, de lângă casa noastră. Pădurea este locul meu de reculegere si acolo mă simt eu cel mai bine, Simt cum vorbesc cu ea, iar ea la orice i-aş spune nu mi-ar reproşa nimic. Îmi plac şi florile pentru că simbolizează o blândeţe aparte. Pentru mine trandafirul alb simbolizează puritatea şi mie îmi place cel mai mult. Îmi plac şi animalele, în special căţeii. Am acasă pe căţelul meu Ursu, care dacă nu are nici o variantă de a intra în curte, sare gardul înalt de 2 metri. Cu ocazia zilei de 8 martie, vă prezint, cu dragoste şi cu sentimentele mele cele mai curate o colecţie de picturi dublată de o colecţie de proverbe realizate special pentru toate domnişoarele, doamnele, mamele şi bunicele.
Colecţia de proverbe:
• Dacă ai talent şi crezi în tine, fă-o, nu te-abţine
• Să nu stai niciodată în colivia altuia, fă pe altul să vină în colivia ta
• Floarea nu are atâta parfum să atragă fluturi, cât are inima unui om
• Să nu-ţi uiţi niciodată partea pură, să nu-ţi uiţi niciodată dragostea, să nu uiţi ce ai fost cândva.
• Dragostea nu-i o simţire, dragostea-i o boală ce vine pe neaşteptate
• Nu pune capul pe pernă, până nu ştii ce va fi mâine
• Trec orele şi nu ştii când trec visele şi nu le-ai împlinit
• Nu are cămila atâtea cocoaşe câte feţe are iubitul
• Chiar de-i zi, chiar de-i noapte, trăieşte-ţi viaţa cât de poate
• floare, ca să crezi cu adevărat că este floare, măsoar-o de zece ori din cap până-n picioare
• Fii tu cel care conduce, nu lăsa pe altul să te conducă
• Trăieşte-ţi clipa cât mai poţi, că nu trăieşti de două ori
• Să nu-ţi pese niciodată de ce spune lumea, fii tu însăţi, căci eşti mai frumos
• Când eşti copil, să fii copil, când eşti adult, să-ţi aminteşti de ce-ai făcut, când eşti bătrân să ai sufletul plin de dragoste pentru toţi
• Omule, să nu-ţi dai visele niciodată, să nu uiţi că ai şi tu o parte în lumea asta zbuciumată
• Niciodată nu eşti prea bătrân ca să fii tânăr
• Viaţa-i ca o clepsidră, ea se scurge şi pe nesimţite se duce
• Omul se duce, amintirile rămân”, consemnează Alexandra Şalavarin.
