Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, a reprezentat o mișcare culturală nonconformistă deosebit de influentă în Europa de Est între 1973 și 1985. Această manifestare artistică de masă a adunat peste șase milioane de spectatori la cele 1.615 evenimente desfășurate pe parcursul celor 12 ani de activitate. Primul spectacol al Cenaclului Flacăra a avut loc în 17 septembrie 1973, adică exact în urmă cu 50 de ani.
Inițial, Cenaclul Flacăra s-a concentrat pe poezie, dar ulterior și-a extins orizontul către muzică. Primele spectacole aveau loc la Teatrul „Ion Creangă” din București. Numeroși artiști și-au făcut debutul în cadrul acestui cenaclu, majoritatea dintre ei având deja experiență la Club A, un club înființat în 1969 de studenții Facultății de Arhitectură din cadrul Universității București. Printre acești artiști se numără Doru Stănculescu, Anda Călugăreanu, Mircea Vintilă, Marcela Saftiuc, Nicu Alifantis, Zoia Alecu, și mulți alții.
Adrian Păunescu, farul ce i-a ghidat pe români în „furtună”
Marea personalitate culturală a României Adrian Păunescu își are rădăcinile în Oltenia, în Bârca Doljului. A fost poet, critic literar, eseist, director de reviste, publicist, textier, scriitor, traducător și politician. Ce l-a făcut, însă, celebru a fost Cenaclul Flacăra, pe care el l-a înființat. Era o întrunire muzical-culturală, desfășurată periodic între anii 1973 – 1985, de regulă în orașele mari ale României. Artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul Cenaclului Flacăra, Păunescu a încurajat cultura de masă, îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat, până la un punct, de puterea comunistă. În cele din urmă, s-a interzis funcționarea Cenaclului… Păunescu a fost omul care a descoperit multe talente și le-a urcat direct pe scenă, dar și omul care devenise idolul multor români, pentru că, în acea perioadă de cenzură drastică, avea curajul să scrie versuri în care oamenii simțeau libertatea. Mai mult, era permanent pe scenă, primea bilete din public și le citea la microfon, recita, vers cu vers, textele scrise de el pentru a fi puse pe muzică de artiștii din cenaclu, iar publicul cânta după el, la una cu artiștii… În acele vremuri, când toți oamenii erau cu capetele plecate și nu îndrăzneau să-și spună nemulțumirile pentru a nu ajunge în pușcărie, Adrian Păunescu a fost, pentru români, luminița de la capătul tunelului. A fost ca farul de pe mal pentru vasele aflate în derivă, în plină furtună, a fost cel care i-a ajutat pe români să spere că vor scăpa de Comunism și vor putea fi liberi…
În amintirea lui
Acasă la Adrian Păunescu, în Bârca Doljului, „Școalele” unde a învățat se numesc acum Liceul Teoretic „Adrian Păunescu”, bustul său tronează în fața casei de cultură ce-i poartă și ea numele, iar autoritățile se pregătesc să declare casa lui drept casă memorială și să o deschidă publicului. Cei care l-au idolatrizat vor putea călca cu smerenie în locurile coilăriei sale și vor putea vedea mașina lui de scris, fotografii de familie și obiecte ce i-au aparținut, de-a lungul vieții.
„Propunerea, din punct de vedere turistic, este marele poet Adrian Păunescu, care a fost contemporan cu noi și îl știm, a copilărit la noi în localitate, există casa unde a copilărit, unde se poate vizita, suntem în procedură, dar care probabil va mai dura, pentru a deveni casă memorială, încă nu are acest statut, sperăm să reușim cât mai curând.” (Cristinel Urtilă, primar comuna Bârca, județul Dolj)
De unde e Adrian Păunescu?
Pentru români, Adrian Păunescu e oltean de la Bârca, dar el este revendicat, în aceeași măsură, de Republica Moldova. Poetul a văzut acolo, într-adevăr, lumina zilei, în anul 1943, în localitatea Copăceni, raionul Sângerei, dar părinții lui au fost olteni, (tatăl fiind de la Bârca). Fiind învățători, ei au fost detașați la Copăceni, în Basarabia, când această regiune era pământ românesc, iar la scut timp după nașterea poetului au revenit definitiv în Oltenia. Tatăl lui Adrian, Constantin Păunescu, s-a cunoscut cu mama acestuia, Floarea, care era originară din județul Vâlcea, la o școală dintr-un sat din Sălaj, regiunea Ardeal, unde fuseseră repartizați când au terminat studiile. După ce România a pierdut Ardealul, ei au primit posturi la Copăceni, în anul 1941, când Basarabia era pământ românesc. Casa în care s-a născut Adrian Păunescu, pe 20 iulie 1943, nu a aparținut niciodată părinților lui, ci le-a fost pusă la dispoziție de autorități, sau au locuit cu chirie, nimeni nu știe exact. Fiind război, familia a fugit din calea rușilor, care au ocupat linia Copăceni-Sângerei pe 29-30 martie 1944. O rudă spune că noul născut avea o lună de zile când familia s-a întors în țară. Așa a ajuns Adrian Păunescu la originile sale, urmând să crească la Bârca, în casa familiei. Deci, oamenii din Bârca, fără să greșească, pot să spună că Adrian Păunescu e al lor, chiar dacă s-a născut în Basarabia, unde părinții lui au fost detașați cu serviciul, o perioadă de timp. Marele poet a murit pe 5 noiembrie 2010, la București, dar memoria sa va rămâne vie la Bârca, acolo unde-și are rădăcinile și unde și-a petrecut copilăria.
