Când minerii merg la şut …

Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap în urmă cu ani buni, că meseria de miner va deveni una de lux. În urmă mai bine de douăzeci de ani, activitatea minieră era considerată în opţiunile celor care se orientau către un loc de muncă, una de aproape ultimă speţă. Mai exact, la mină mergea să se angajeze numai cei care nu prea aveau de ales. Marea majoritate din sectorul minier o constituia absolvenţii şcolilor cu profil de specialitate şi detaşaţii din zone defavorizate ale ţării, care se împământeneau în Gorj. De asemenea, o bună parte din personalul muncitor al minelor provenea din rândul militarilor. Acest mozaic muncitoresc era singura posibilitate de acoperire a cerinţelor de forţă de muncă pentru toate carierele dar mai ales subteranele miniere existente în Gorj şi nu numai, la acele vremuri. Astăzi, carierele miniere sunt singurele care mai funcţionează, subteranele intrând în conservare de ani buni. Activitatea minieră s-a subţiat, necesarul de forţă de muncă la fel, doar rândul celor rămaşi fără serviciu s-a îngroşat considerabil. Azi, un loc de muncă la mină, este un vis, o mare şi irealizabilă aspiraţie. Este cu atât mai mare cu cât salariile minerilor au rămas unele foarte atractive, fiind considerate printre cele mai consistente. Nu degeaba judeţul Gorj se situează pe locul patru în topul judeţelor în care se câştigă salarii mari, fiind devansat doar de Bucureşti, Ilfov şi Cluj. Nu este de neglijat nici faptul că la fel de consistente sunt şi salariile energeticienilor, Gorjul având după cum se ştie şi asemenea entităţi economice unde lucrează un număr mare de gorjeni. Revenind la activitatea minerească, aici parcă se simte un iz de destabilizare, printr-un aşa zis „plan diabolic” de înlăturare a lui Marin Condescu de la şefia sindicatelor. Ce-i drept, Condescu a constituit întotdeauna un factor de echilibru în minerit şi o forţă de bază în creşterea şi menţinerea salariilor mulţumitoare ale minerilor. În contra balans cu pierderea despre care se zvoneşte, se poate vorbi despre un câştig cert la Divizia Minieră, prin numirea în funcţia de director general, a lui Daniel Antonie, un adevărat profesionist format exclusiv în câmpul de muncă, printre mineri. „Generalul” care nu prea se simte în apele lui pe fotoliul din birou, a luat la picior toate carierele din cadrul diviziei, pentru a vedea pe viu care sunt problemele reale de acolo. Artizanul unei organigrame agreate deopotrivă şi de mineri şi de conducerile sindicale minereşti, Antonie a anunţat că în strategiile sale de eficientizare a mineritului, factori de bază sunt performanţa, buna comunicare şi nu în ultimul rând, disciplina. Succes, dom’ general!