Casa de Cultură nu e acasă…

„Doina Gorjului” este un brand cultural. Aceasta a fost declaraţia preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, ieri, în conferinţa de presă, realizată cu scopul de a promova Festivalul „Liviu Dafinescu”. Într-adevăr Doina Gorjului este un brand care se vinde pe bani grei, dar care, lucrează, în condiţii mai mult decât mizere. Mă întrebam şi eu ca şi colegii de breaslă ce se poate face pentru această instituţie, Casa de Cultură a Sindicatelor, care parcă ar fi părăsită. Nici nu se poate numi casă, e impropriu spus având în vedere că pe alocuri această instituţie arată ca un grajd şi ori de câte ori avem un invitat special îl ducem în acest grajd să se umple pe cizme de noroi aşa cum facem noi în fiecare zi. Cea mai mare sală de spectacole din judeţ arată ca după cea mai crâncenă luptă cu sistemul corupt, un sistem pe care deocamdată autorităţile nu pot să îl gestioneze. Ion Călinoiu vorbea ieri de demersuri şi de paşii realizaţi pentru ca această instituţie să intre în patrimoniul Consiliului Judeţean şi Primăriei Târgu-Jiu, implicit să intre în reabilitare şi mai mult să beneficieze de toate condiţiile. Însă lung e drumul…Gorjului, vorba cântului popular. E lesne de înţeles că suntem momentan pierduţi în hăţişul birocraţiei şi că desfăşurăm acţiuni caritabile, sociale, economice, chiar culturale în săli care nu ne reprezintă, pentru că sala Casei de Cultură a Sindicatelor e prea insalubră pentru a ne aduce invitaţii acolo şi desigur…dacă îndrăznim să îi aducem ne fâstâcim pe la colţuri încercând să găsim o explicaţie plauzibilă pentru tot peisajul de acolo. Marii actori ai României sau chiar artişti importanţi au „avut de suferit” de pe urma condiţiilor, dar verticalitatea lor a reuşit să învingă frigul din sală, pereţii plini de igrasie sau scaunele rupte, pentru a apărea demni în faţa publicului spectator, care a plătit bani grei să vadă aceste personalităţi. Şi uite aşa o luăm de bună ori de câte ori avem nevoie pentru că, este a noastră, chiar dacă a noastră nu a fost niciodată. A fost a firmelor fantomă care au gestionat o situaţie chiar dacă nu ştiau cu ce se mănâncă, a fost a sindicatelor sau eu mai ştiu a cui şi fără doar şi poate a fost a intereselor, mai mult sau mai puţin vizibile. Până la urmă nu asta e important ci faptul că se vor face paşi importanţi şi se va destrăma cadrul legislativ şi obedient pentru a face loc unui proiect care să ajute la dispersarea oricăror aspecte negative care macină încetul cu încetul instituţia. Artiştii Ansamblului „Doina Gorjului” merită toate laudele pentru faptul că muncesc ore întregi în aceste condiţii pentru a menţine vie valoarea culturală a judeţului nostru. Pentru mine oamenii aceştia sunt ambasadorii Gorjului, oameni care trec peste barierele sistemului corupt şi fac compromisuri pentru a rămâne aici, în glia lor, chiar dacă ar putea pleca în altă parte, unde şi condiţiile ar fi altele şi salariile ar fi altele. Jos pălăria pentru artiştii noştri! Uneori trebuie să şti când, cum şi în ce circumstanţe trebuie să îţi pleci capul şi să taci… şi să fii artist pe scenă şi să nu dai niciodată de bănuit că în spatele feţei aparent zâmbitoare stau ore de muncă şi umilinţă poate…Pentru aceşti artişti eu îmi plec capul!